Întrebare
Ce înseamnă să-ți păzești inima?
Răspuns
Proverbele 4.23-26 îi învață pe credincioși. „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții! Izgonește neadevărul din gura ta și depărtează viclenia de pe buzele tale! Ochii tăi să privească drept și pleoapele tale să caute drept înaintea ta! Cărarea pe care mergi să fie netedă și toate căile tale să fie hotărâte.” Când Solomon face referire la păzirea inimii, se referă efectiv la ființa interioară a omului, gândurile, simțămintele, dorințele, voința și alegerile care fac o persoană să fie ceea ce este. Biblia ne spune că gândurile noastre dictează adesea cine devenim (Proverbele 23.7, 27.19). Mintea unui om, nu doar acțiunile și cuvintele lui, reflectă cine e cu adevărat. De aceea Dumnezeu examinează inima omului, nu doar înfățișarea exterioară și ceea ce pare să fie (1 Samuel 16.7).
La fel cum există multe boli și afecțiuni care pot afecta inima fizică, sunt multe tulburări ale inimii spirituale care pot împiedica creșterea și dezvoltarea unui credincios. Arterioscleroza e o întărire a arterelor datorită acumulării plăcilor de colesterol și cicatricilor în pereții arterelor. La fel poate avea loc întărirea inimii spirituale. Acest lucru se întâmplă când ni se prezintă adevărul lui Dumnezeu și refuzăm să-l recunoaștem sau să-l acceptăm.
Deși Egiptul a fost lovit cu o urgie după alta, când Faraon a refuzat să-i elibereze pe israeliți din robie, și-a împietrit inima împotriva adevărului că Dumnezeul atotputernic intenționa să-Și elibereze poporul din Egipt (Exodul 7.22, 8.32, 9.43). În Psalmul 95.7-8, împăratul David îi imploră pe cei din poporul lui să nu-și împietrească inima în rebeliune împotriva lui Dumnezeu cum au făcut în pustiu. Sunt multe lucruri care pot împietri inima și-l pot duce pe om la negarea lui Dumnezeu, și așa cum colesterolul blochează curgerea sângelui, aceste lucruri îl împiedică pe credincios să aibă parte de curgerea păcii și binecuvântărilor lui Dumnezeu care rezultă din ascultare. Păzirea de un duh de rebeliune și cultivarea unui duh de ascultare în supunere de Cuvântul lui Dumnezeu e prin urmare primul pas în păzirea inimii.
Murmurul cardiac e un model anormal de curgere care se datorează unor defecțiuni ale valvelor inimii. Valvele cardiace funcționează ca niște uși care împiedică fluxul sangvinic înapoi spre inimă. Murmurul cardiac spiritual are loc când credincioșii se ocupă cu plângeri, bârfă, dispute și certuri. Aceștia sunt instruiți în repetate rânduri să evite cârtitul, murmuratul și plângerile (Ioan 6.43, Filipeni 2.14). Prin implicarea în aceste activități, credincioșii își mută atenția de la planurile, scopurile și binecuvântările din trecut ale lui Dumnezeu spre lucrurile lumii. Dumnezeu consideră acest lucru o lipsă de credință, și fără credință e imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11.6). În schimb, creștinii sunt instruiți să lupte pentru mulțumire în toate lucrurile, încrezându-se în Dumnezeu că le va da ceea ce au nevoie la timpul Lui potrivit (Evrei 13.5). Păzirea de un duh de plângere și cultivarea unui duh de mulțumire și încredere e un al doilea pas în păzirea inimii.
Insuficiența cardiacă congestivă e incapacitatea inimii de a pompa sânge în corp datorită slăbiciunii din pereții săi. Aceasta poate avea drept cauză hipertensiunea (presiunea mare a sângelui), infarctul miocardic (atacul de cord) și mărirea anormală a inimii. Echivalentele spirituale sunt mânia, cedarea în fața ispitei și mândria. Mânia acționează ca o otravă pentru corp, atât fizic, cât și spiritual, și-l face pe credincios mai vulnerabil în fața ispitei de a-i răni pe alții cu acțiunile și cuvintele lui. Efeseni 4.31-32 ne instruiește: „Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Cristos.”
Fiecare creștin e prins într-un război constant, intens cu forțele demonice. Mulți dintre noi devenim atât de concentrați la purtarea războiului spiritual exterior, încât uităm că mare parte din bătălia noastră nu e cu forțele exterioare, ci cu mintea și gândurile noastre. Iacov 1.14-16 ne spune: „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați.” Păcatul începe întotdeauna în minte. Un păcătos trebuie întâi să conceapă și să stăruie asupra acțiunii păcătoase înainte să o săvârșească propriu-zis. Prima linie de apărare, prin urmare, trebuie să fie să refuzi și numai să te gândești la o acțiune păcătoasă. Apostolul Pavel ne spune să facem orice gând rob, ca să se conformeze voii lui Dumnezeu (2 Corinteni 10.3-5).
Proverbele 16.18 ne spune că mândria duce la distrugere. Proverbele 16.5 spune: „Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului.” Mândria a fost primul mare păcat al lui Satan, când s-a gândit că poate fi ca Dumnezeu și a incitat o treime dintre îngeri să încerce o insurecție în cer (Ezechiel 28.17). Din această cauză, Satan a fost aruncat din cer. Satan a ispitit-o, de asemenea, pe Eva în Grădina Edenului făcând apel la ego-ul ei. El a spus: „Dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” (Genesa 3.5) Eva a dorit să fie la fel de înțeleaptă ca Dumnezeu, așadar a capitulat în fața sfatului lui Satan de a mânca fructul din pom. Mândria a fost, prin urmare, și căderea omului. Satan nu a vrut ca omul să asculte de Dumnezeu, ci să-și devină propriul lui dumnezeu – stabilind pentru el realitatea, înțelesul și etica. Filosofia satanică e filosofia de temelie a vrăjitoriei, a umanismului secular și a misticismului New Age.
Evitarea mâniei, a mândriei și a ispitei constituie, de asemenea, elemente de importanță maximă în păzirea inimii. Apostolul Pavel ne îndeamnă: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4.8) Dacă stăruim în aceste lucruri, ele ne vor fi de ajutor în ridicarea unui parapet de apărare în jurul inimii noastre.
English
Ce înseamnă să-ți păzești inima?
