Întrebare
Ce este pecetea lui Dumnezeu?
Răspuns
Sunt cinci versete în Biblie care menționează „pecetea lui Dumnezeu” sau un obiect sau o persoană pecetluite de Dumnezeu (Ioan 6.27, 2 Timotei 2.19, Apocalipsa 6.9, 7.2 și 9.4). Cuvântul pecetluit în Noul Testament vine de la cuvântul grecesc care înseamnă „să ștampilezi cu un semn privat”, cu scopul de a păstra ceva secret sau de a proteja sau a păstra obiectul pecetluit. Pecețile erau folosite pentru chestiunile oficiale: de exemplu, un centurion roman poate să fi sigilat un document care era menit numai pentru ochii superiorului. Dacă sigiliul era rupt, cel care primea documentul știa că s-a umblat la scrisoare sau a fost citită de altcineva decât cel care a pecetluit-o.
Apocalipsa 7.3-4 și 9.4 pomenesc un grup de oameni care au pecetea lui Dumnezeu, și astfel protecția Sa, în timpul Necazului cel mare. În timpul judecății de la a cincea trâmbiță, lăcustele din Adânc îi atacă pe oamenii pământului cu „puterea pe care o au scorpiile pământului” (Apocalipsa 9.3). Însă aceste lăcuste demonice au limitată măsura în care pot vătăma: „Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 9.4) Cei care poartă semnul pus de Dumnezeu sunt feriți. Pecetea lui Dumnezeu în timpul necazului este direct opusă semnului fiarei, care îi identifică pe oameni ca urmași ai lui Satan (Apocalipsa 13.16-18).
Pavel vorbește despre pecetea lui Dumnezeu în contextul adevărului de temelie. El îi spune lui Timotei că învățăturile false circulă și oamenii încearcă să distrugă credința credincioșilor. Apoi îl încurajează: „Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui și «Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!»” (2 Timotei 2.19) Este imaginea unei fundații de clădire care a fost inscripționată cu afirmații despre scopul clădirii. Temelia Bisericii a fost pusă (Efeseni 2.20), și „pecetea” veșnică sau inscripția sumarizează cele două aspecte ale credinței – încrederea în Dumnezeu și îndepărtarea de păcat (vezi Marcu 1.15). Pasajul continuă să descrie conținutul casei celei mari care e inscripționată: vase pentru folosire de cinste și vase pentru folosire dezonorantă. „Deci, dacă cineva se curățe
te de acestea, va fi un vas de cinste, sfințit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 2.21)
Isus Cristos a purtat pecetea lui Dumnezeu: „Pe El [Tatăl] L-a însemnat cu pecetea Lui.” (Ioan 6.27) Cei care se încred în Isus poartă și ei pecetea lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt: „Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” (Efeseni 1.13-14) E bine să știm că copiii lui Dumnezeu sunt sigilați, asigurați și susținuți în mijlocul stricăciunii acestei lumi prin care trecem.
English
Ce este pecetea lui Dumnezeu?
