Întrebare
Cum ar trebui un creștin să răspundă în fața persecuției?
Răspuns
Fără nicio îndoială persecuția e o realitate crudă a trăirii vieții de creștin. Persecuția creștinilor e un lucru la care trebuie să ne așteptăm: apostolul Pavel ne-a avertizat că „toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3.12). Isus a spus că, dacă oamenii L-au persecutat pe El, îi vor persecuta și pe urmașii Săi (Ioan 15.20). Isus a arătat clar că cei din lume îi vor urî pe creștini fiindcă lumea Îl urăște pe Cristos. Dacă creștinii ar fi la fel ca lumea – vanitoși, pământești, senzuali și dedați plăcerilor, bunăstării și ambiției – lumea nu ni s-ar opune. Dar creștinii nu-i aparțin lumii, de aceea lumea recurge la persecutarea creștinilor (vezi Ioan 15.18-19). Creștinii sunt influențați de principii diferite de cele ale lumii. Suntem motivați de dragostea de Dumnezeu și de sfințenie, în timp ce lumea e mânată de iubirea păcatului. Tocmai separarea noastră de lume îi stârnește animozitatea (1 Petru 4.3-4).
Creștinii trebuie să învețe să recunoască valoarea persecuției și chiar să se bucure în mijlocul ei, nu în mod ostentativ, ci în tăcere și umilință, fiindcă persecuția are o mare valoare spirituală. În primul rând, persecuția creștinilor le dă ocazia să aibă o părtășie unică cu Domnul. Pavel a evidențiat un număr de lucruri la care a renunțat pentru cauza lui Cristos. Totuși, a socotit astfel de pierderi ca fiind „gunoaie” (Filipeni 3.8), pentru a putea avea parte de „părtășia suferințelor Lui [Cristos]” (Filipeni 3.10). Nobilul apostol socotea chiar și lanțurile lui ca fiind un har (o favoare) acordat de Dumnezeu (Filipeni 1.7).
În al doilea rând, persecuția creștinilor e un lucru bun pentru credincioși. Iacov prezintă faptul că încercările testează credința creștină, dezvoltă răbdarea și ajută la sporirea maturității (Iacov 1.2-4). Așa cum oțelul e călit în forjă, încercările și persecuția slujesc la întărirea caracterului credincioșilor. Un creștin care suportă persecuția cu atitudine binevoitoare demonstrează că e de o calitate superioară în comparație cu adversarii lui (vezi Evrei 11.38). E ușor să fii plin de ură, dar asemănarea cu Cristos produce bunătate și binecuvântare în fața opoziției înveninate. Petru a spus despre Isus: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător.” (1 Petru 2.23)
În al treilea rând, persecuția creștină îl face pe creștin să poată prețui mai bine susținerea prietenilor adevărați. Conflictul îi poate aduce laolaltă pe copiii credincioși ai lui Dumnezeu într-o manieră de încurajare și susținere pe care posibil să nu o poată cunoaște în alt fel. Greutățile pot stimula poporul lui Dumnezeu spre o hotărâre mai puternică de a se iubi și de a se consola și de a se înălța unii pe alții la tronul harului în rugăciune. Nimic nu se compară cu un incident neplăcut care ne ajută să atingem un nivel mai înalt de dragoste frățească.
Chiar când ne confruntăm cu persecuția creștinilor, putem să continuăm. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru harul și răbdarea Lui cu noi. Putem exprima mulțumire pentru cei pe care îi iubim în Domnul și care stau alături de noi în perioade de suferință. Și ne putem ruga pentru cei care ne vor acuza sau brutaliza sau se vor purta abuziv cu noi (2 Corinteni 11.24, Romani 10.1).
English
Cum ar trebui un creștin să răspundă în fața persecuției?
