Întrebare
Homosexualii merg în rai?
Răspuns
Întrebarea dacă homosexualii merg în rai sau în iad este foarte discutată astăzi și există confuzie în jurul acestei probleme. Pe de-o parte sunt bisericile care îi învață pe oameni că homosexualitatea este binecuvântată de Dumnezeu. De cealaltă parte sunt bisericile care condamnă toate gândurile și acțiunile homosexuale ca fiind demne de judecata veșnică. Este homosexualitatea un bilet spre rai sau spre iad?
Mai întâi, o clarificare. Lumea noastră etichetează oamenii în funcție de slăbiciunile lor, tendințele lor spre păcat, dependențe sau înclinații sexuale. Atunci când facem acest lucru, creăm o poziție adversă, "noi vs. ei". Începem să vedem oamenii în categorii, mai degrabă decât ca indivizi, iar acest lucru este periculos. Atunci când ne întrebăm dacă homosexualii merg în rai sau în iad, este posibil să folosim eticheta de homosexual mai degrabă decât să luăm în considerare persoana care se poate lupta cu ispita sau care este confuză cu privire la identitatea sa sexuală. În scopul acestui articol, vom defini homosexualitatea ca fiind "practicarea unui stil de viață homosexual".
Când Dumnezeu a creat ființele umane, le-a creat bărbat și femeie, după chipul Său (Geneza 1:27). Adam și Eva au fost creați perfecți, iar Dumnezeu a binecuvântat unirea lor fizică în prima căsătorie (Geneza 1:28). Homosexualitatea nu făcea parte din creația lui Dumnezeu. Când primul bărbat și prima femeie au ales să nu asculte de porunca lui Dumnezeu, păcatul a intrat în lume (Romani 5:12). Odată cu păcatul au venit stricăciunile de tot felul: spini, tornade, secetă, boli, cruzime și distorsiuni sexuale.
Din acel moment, fiecare ființă umană s-a născut cu o natură păcătoasă. Eul nostru natural cere dreptul de a fi propriul nostru dumnezeu. Atunci când dorim ceva contrar voinței lui Dumnezeu, dorința în sine devine păcătoasă (Iacov 1:13-15). Putem păcătui în moduri diferite, dar toate sunt păcate. Unii au o dorință copleșitoare de a minți. Unii sunt infideli soțului sau soției. Unii pot depăși păcatele exterioare - și sunt umflați de aroganță. Iar unii pot fi tentați să se angajeze în acte sexuale cu cei de același sex cu ei. Toate sunt păcate. Toate sunt inacceptabile pentru Dumnezeu. Și toți avem nevoie de un Mântuitor.
Dumnezeu, Creatorul nostru, ar fi putut să șteargă rasa umană și să o ia de la capăt. El nu ne datorează nimic. Din cauza înaltei noastre trădări față de Creatorul nostru, toți merităm iadul. Raiul este perfect, iar noi nu suntem; suntem excluși din prezența lui Dumnezeu. În marea Sa iubire, Dumnezeu a făcut o cale prin care noi, păcătoșii, putem fi făcuți neprihăniți (Efeseni 2:4-5). Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a oferit ca Înlocuitor al nostru pe cruce, luând astfel pedeapsa pe care o merităm (Ioan 10:18; 2 Corinteni 5:21). Dumnezeu Și-a vărsat mânia împotriva păcatului asupra Fiului Său, astfel încât cei care se încred în acea jertfă să își poată transfera păcatele în contul Său (Coloseni 2:14). În schimb, neprihănirea lui Hristos ne este imputată. Dumnezeu a declarat apoi că oricine se încrede în Isus ca Domn și Mântuitor al său primește viața veșnică în ceruri (Ioan 3:16-18).
Acest schimb divin - viața noastră veche cu viața Lui cea nouă - aduce o transformare din interior spre exterior. 2 Corinteni 5:17 spune că, dacă cineva este în Hristos, acea persoană devine o creatură nouă. Toate păcatele, egoismul, mândria și perversiunea care făceau parte din viața noastră înainte de acel moment sunt șterse și suntem declarați neprihăniți înaintea lui Dumnezeu (Psalmul 103:12). Dumnezeu Își asumă apoi sarcina de a ne conforma chipului lui Isus (Romani 8:29). Nu suntem salvați din iad pentru a continua aceleași păcate pentru care a murit Isus. Suntem salvați pentru a putea deveni tot ceea ce Dumnezeu ne-a proiectat să fim (Efeseni 2:10). Aceasta include renunțarea la trecutul nostru și la tendințele noastre păcătoase și îmbrățișarea plenitudinii pentru care am fost creați.
În răspunsul la întrebarea specifică dacă homosexualii merg în rai sau în iad, putem înlocui cuvintele homosexuali cu alte grupuri de păcătoși. Persoanele adultere merg în rai sau în iad? Cleptomanii merg în rai sau în iad? Prostituatele merg în rai sau în iad? Pavel răspunde clar la aceste întrebări în 1 Corinteni 6:9-10. Oamenii care trăiesc în păcat fără pocăință nu au loc în Împărăția lui Dumnezeu. Cei care practică păcatul sexual, inclusiv homosexualitatea, sunt pe această listă. Pavel, anticipând obiecțiile, spune: "Nu vă lăsați înșelați" cu privire la acest lucru (versetul 10).
Dar apoi Pavel continuă: "Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru." (1 Corinteni 6:11). Observă răsturnarea bruscă de situație cu cuvântul dar. Biserica căreia i se adresa Pavel avea membri care, în trecut, practicaseră exact acele păcate - DAR când s-au încrezut în Isus, totul s-a schimbat. Loialitatea lor s-a schimbat. Natura lor s-a schimbat. Acțiunile lor s-au schimbat. Nimeni nu este scutit de judecata dreaptă a lui Dumnezeu asupra păcatului (Romani 6:23). Și nimeni nu este scutit de oferta Sa de iertare și transformare. Atunci când ne predăm viața lui Hristos, trebuie să renunțăm la tot ceea ce ne definea în starea noastră păcătoasă. Isus a spus: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze." (Luca 9:23). Trebuie să murim față de vechiul nostru stil de viață păcătos. Trebuie să murim față de dreptul nostru de a fi propriul nostru șef. Și trebuie să murim față de acele dorințe din noi care încalcă decretele drepte ale lui Dumnezeu.
Homosexualii merg fie în rai, fie în iad, în același mod în care bețivii, mincinoșii, cei care urăsc și oamenii de biserică ipocriți merg fie în rai, fie în iad. Destinația noastră finală nu depinde de ceea ce am făcut, ci de modul în care am răspuns la jertfa lui Isus în locul nostru. Păcătoșii nepocăiți vor muri în păcatele lor și vor fi judecați în consecință. Păcătoșii pocăiți sunt iertați în Hristos. Atunci când Îl primim ca Domn, El devine autoritatea noastră finală.
A fi creștin înseamnă că acum ne străduim să ne modelăm viața după cea perfectă a Lui. Vrem să Îi facem pe plac mai mult decât să ne facem pe plac nouă înșine (Matei 10:37-38). Și nu există nicio îndoială că actele homosexuale Îi sunt neplăcute, la fel cum păcatul heterosexual Îi este neplăcut. Dacă insistăm să trăim un stil de viață homosexual, ca și cum a fi homosexual ar fi identitatea noastră, întoarcem spatele jertfei lui Hristos. Nu ne putem aștepta ca Dumnezeu să treacă pur și simplu cu vederea în noi aceleași păcate care L-au pus pe Isus pe cruce.
Multe persoane care sunt atrase de persoane de același sex au venit la credința în Hristos și, astfel, I-au predat această ispită specială. Unii continuă să se căsătorească și să trăiască în căsnicii heterosexuale care Îl onorează pe Hristos, iar alții aleg celibatul, găsind împlinirea de care au nevoie în intimitatea cu Dumnezeu și în relațiile semnificative, pline de iubire - dar nu sexuale - din cadrul Trupului lui Hristos. Așadar, creștinii atrași de același sex merg în cer în același mod în care merg creștinii heterosexuali: prin exercitarea credinței în Hristos, renunțând la trecutul lor și îmbrățișând viața de sfințenie pe care Dumnezeu o dorește pentru copiii Săi (1 Petru 1:15-16; Evrei 12:14).
English
Homosexualii merg în rai?
