Întrebare
Cât de îngustă e poarta cea strâmtă?
Răspuns
Poarta cea strâmtă, numită și ușa cea strâmtă, e pomenită de Domnul Isus în Matei 7.13-14 și în Luca 13.23-24. Isus compară poarta cea strâmtă cu „calea cea largă", care duce la distrugere (iad) și spune că „mulți" vor fi pe acea cale. Spre deosebire de aceasta, Isus a spus că „strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află". Ce vrea să însemne exact acest lucru? Cât de mulți sunt cei „mulți" și cât de puțini sunt cei „puțini"?
Întâi de toate, trebuie să înțelegem că Isus este Ușa prin care toți trebuie să intre în viața veșnică. Nu există nicio altă cale, pentru că numai El e „Calea, Adevărul și Viața" (Ioan 14.6). Calea spre viața veșnică e restricționată la o singură linie de acces – Isus Cristos. În acest sens, calea e îngustă pentru că este singura cale, și relativ puțini oameni vor păși prin poarta cea strâmtă. Mult mai mulți vor încerca să găsească o cale alternativă spre Dumnezeu. Vor încerca să ajungă acolo prin reguli și prescripții omenești, prin religii false sau prin efort propriu. Aceștia care sunt „mulți" vor urma calea lată care duce la distrugere veșnică, în timp ce oile aud vocea Păstorului cel bun și Îl urmează pe calea cea îngustă spre viața veșnică (Ioan 10.7-11).
Cu toate că vor fi relativ puțini oameni care vor intra prin poarta cea strâmtă comparativ cu cei mulți de pe calea largă, totuși mulțimi întregi Îl vor urma pe Păstorul cel bun. Apostolul Ioan a văzut această mulțime de oameni în vedenia lui din cartea Apocalipsa: „După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, strigau cu glas tare și ziceau: «Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!»" (Apocalipsa 7.9-10)
Nu e ușor să intri pe poarta cea strâmtă. Isus a arătat clar acest lucru atunci când i-a îndemnat pe urmașii Lui să se „străduiască" să facă acest lucru. Cuvântul grecesc tradus cu „străduiască" e agonizomai, de la care obținem cuvântul a agoniza. Implicația aici e că cei care caută să intre prin poarta cea strâmtă trebuie să facă acest lucru prin luptă și efort, la fel ca un atlet care aleargă, forțându-se spre linia de final, cu toți mușchii încordați și dând totul în acest efort. Dar trebuie să fim clari aici. Nicio măsură de efort nu ne salvează; mântuirea e prin harul lui Dumnezeu, prin darul credinței (Efeseni 2.8-9). Nimeni nu va câștiga vreodată cerul prin silințe. Dar intrarea prin poarta cea strâmtă tot e dificilă, datorită opoziției exercitate de mândria umană, de dragostea noastră naturală pentru păcat și datorită opoziției lui Satan și a lumii aflate sub controlul său, toate acestea luptând împotriva noastră în urmărirea veșniciei.
Îndemnul de a ne lupta să intrăm e o poruncă de a ne pocăi și de a intra prin poartă, nu numai să stăm și să ne uităm la ea, gândindu-ne la ea și plângându-ne că e prea mică sau prea dificilă sau nedrept de strâmtă. Nu trebuie să întrebăm de ce alții nu intră; nu trebuie să ne scuzăm sau să întârziem. Nu trebuie să fim preocupați de numărul celor care vor intra sau nu vor intra. Trebuie să ne străduim și să intrăm! Apoi trebuie să-i îndemnăm și pe alții să se străduiască să intre înainte de a fi prea târziu.
English
Cât de îngustă e poarta cea strâmtă?
