Întrebare
De ce a îngăduit Dumnezeu poligamia/bigamia în Biblie?
Răspuns
Întrebarea despre poligamie este una interesantă prin faptul că majoritatea oamenilor din ziua de azi văd poligamia ca un lucru imoral, în timp ce Biblia nu o condamnă nicăieri în mod explicit. Primul caz de poligamie/bigamie din Biblie a fost cel al lui Lameh din Genesa 4.19: „Lameh și-a luat două neveste.” Câțiva bărbați proeminenți din Vechiul Testament au fost poligami. Avraam, Iacov, David, Solomon și alții au avut mai multe neveste. În 2 Samuel 12.8, Dumnezeu, vorbind prin profetul Natan, a spus că dacă nevestele lui David și țiitoarele nu ar fi fost îndeajuns, i-ar fi dat chiar mai multe. Solomon a avut 700 de neveste și 300 de țiitoare (neveste cu un statut mai coborât), potrivit cu 1 Împărați 11.3. Ce trebuie să facem cu aceste cazuri de poligamie din Vechiul Testament? Sunt trei întrebări la care trebuie dat răspuns: 1) De ce a îngăduit Dumnezeu poligamia în Vechiul Testament? 2) În ce fel privește Dumnezeu poligamia astăzi? 3) De ce s-au schimbat lucrurile?
1) De ce a îngăduit Dumnezeu poligamia în Vechiul Testament? Biblia nu spune în mod specific de ce a îngăduit Dumnezeu poligamia. În vreme ce putem face anumite presupuneri cu privire la tăcerea lui Dumnezeu, există câțiva factori-cheie de luat în considerare. Mai întâi, întotdeauna în lume au existat mai multe femei decât bărbați. Statisticile actuale arată că aproximativ 50.5 la sută din populația lumii sunt femei, bărbații fiind doar 49.5 procente. Preluând aceleași procente în timpurile antice și multiplicate cu milioane de oameni, ar fi cu zeci de mii de femei mai multe decât bărbați. În al doilea rând, războiul din vechime era extrem de brutal, cu o rată incredibil de ridicată de decese. Acest lucru trebuie că a avut ca rezultat un procent și mai mare de femei, comparativ cu bărbații. În al treilea rând, datorită societăților patriarhale, era aproape imposibil ca o femeie nemăritată să se întrețină singură. Femeile erau adesea needucate și fără pregătire. Femeile se bazau pe tați, pe frați și pe soți pentru întreținere și protecție. Femeile nemăritate erau adesea supuse prostituției și sclaviei. Diferența semnificativă dintre numărul de femei și de bărbați ar fi lăsat foarte multe femei într-o situație de nedorit.
Astfel, se pare că Dumnezeu a permis poligamia pentru a proteja și a întreține femeile care nu ar fi putut altfel găsi un soț. Un bărbat lua mai multe soții și servea drept câștigător al pâinii și protector pentru fiecare dintre ele. În timp ce, categoric, nu era ideal, trăirea într-o locuință poligamă era mai bună decât alternativa prostituției, a sclaviei sau a foametei. Pe lângă factorul de protecție/întreținere, poligamia permitea o expansiune mai rapidă a umanității, îndeplinind porunca lui Dumnezeu: „creșteți și înmulțiți-vă; răspândiți-vă pe pământ” (Genesa 9.7). Bărbații sunt în stare să lase mai multe femei însărcinate în aceeași perioadă, făcând ca omenirea să sporească mai rapid, decât în cazul în care fiecare bărbat ar procrea un singur copil pe an.
2) În ce fel privește Dumnezeu poligamia astăzi? Chiar în timpul în care permitea poligamia, Biblia prezintă monogamia ca fiind planul care este cel mai aproape de idealul lui Dumnezeu pentru căsătorie. Biblia spune că intenția de la început a lui Dumnezeu a fost ca un bărbat să fie căsătorit cu o singură femeie: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa [nu nevestele] și se vor face un singur trup [nu trupuri]” (Genesa 2.24). În timp ce Genesa 2.24 descrie ce este o căsătorie, mai degrabă decât cât de mulți oameni sunt implicați în ea, trebuie observată folosirea consecventă a singularului. În Deuteronomul 17.14-20, Dumnezeu spune că împărații nu trebuie să își sporească numărul de neveste (sau caii sau aurul). În timp ce acest lucru nu poate fi interpretat ca o poruncă pentru împărați să fie monogami, poate fi înțeles ca declarând că a avea mai multe neveste cauzează probleme. Acest lucru poate fi văzut limpede în viața lui Solomon (1 Împărați 11.3-4).
În Noul Testament, 1 Timotei 3.2, 12 și Tit 1.6 pun „soțul unei singure soții” în lista calificărilor pentru conducerea spirituală. Există anumite dezbateri cu privire la ce înseamnă exact această calificare. Fraza poate fi în mod literar tradusă ca „bărbat cu o singură nevastă”. Fie că această frază se referă sau nu exclusiv la poligamie, sub nicio formă nu poate fi un „bărbat al unei singure neveste” considerat poligam. În timp ce aceste calificări sunt în mod specific pentru pozițiile de conducători spirituali, ele ar trebui să li se aplice în mod egal tuturor creștinilor. Nu ar trebui toți creștinii să fie „fără reproș... cumpătați, cu stăpânire de sine, vrednici de cinste, primitori de oaspeți, în stare să-i învețe pe alții, nededați la beție, nici violenți, ci blânzi, nu certăreți, nici iubitori de bani”? (1 Timotei 3.2-4) Dacă suntem chemați să fim sfinți (1 Petru 1.16) și dacă aceste standarde sunt sfinte pentru prezbiteri și pentru diaconi, atunci sunt sfinte pentru toți.
Efeseni 5.22-33 vorbește despre relația dintre soți și soții. Când se referă la un soț (singular), se referă de asemenea la o soție (singular). „Căci bărbatul este capul nevestei [singular]... Cine își iubește nevasta [singular] se iubește pe sine însuși. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa [singular], și cei doi vor fi un singur trup... fiecare dintre voi să-și iubească nevasta [singular] ca pe sine; și nevasta [singular] să se teamă de bărbat.” În timp ce un pasaj oarecum paralel, Coloseni 3.18-19, se referă la soți și la soții la plural, este clar că Pavel li se adresează tuturor soților și soțiilor dintre credincioșii din Colose, fără să afirme că un soț poate avea mai multe soții. În contrast, Efeseni 5.22-33 descrie în mod specific relația maritală. Dacă poligamia ar fi fost îngăduită, întreaga ilustrație a relației lui Cristos cu Trupul Său (Biserica) și relația soț-soție s-ar prăbuși.
3) De ce s-au schimbat lucrurile? Nu este în atât de mare măsură datorită faptului că Dumnezeu nu mai permite ceva ce a permis înainte, cât faptul că Dumnezeu restaurează căsnicia conform cu planul Său inițial. Întorcându-ne la Adam și la Eva, poligamia nu a fost intenția inițială a lui Dumnezeu. El pare să fi permis poligamia pentru a rezolva o problemă, dar acesta nu a fost idealul. În majoritatea societăților moderne, nu există absolut nicio nevoie de poligamie. În majoritatea culturilor de astăzi, femeile sunt în stare să-și câștige pâinea și să se protejeze singure – înlăturând „singurul” aspect pozitiv al poligamiei. Mai mult, majoritatea națiunilor moderne au scos poligamia în afara legii. Potrivit cu Romani 13.1-7, trebuie să ascultăm de legile stabilite de guverne. Singurul caz în care neascultarea legii este permisă de Scriptură este dacă legea contrazice poruncile lui Dumnezeu (Fapte 5.29). De vreme ce Dumnezeu doar permite poligamia, și nu o poruncește, o lege care interzice poligamia ar trebui ținută.
Există anumite cazuri în care permiterea poligamiei încă s-ar aplica astăzi? Poate, dar este greu de crezut că nu ar fi o altă soluție posibilă. Datorită aspectului de „un singur trup” al căsătoriei, al nevoii de unitate și de armonie în căsătorie și al lipsei unei nevoi reale care să justifice poligamia, credința noastră fermă este că poligamia nu Îl onorează pe Dumnezeu și nu este planul Său pentru căsătorie.
English
De ce a îngăduit Dumnezeu poligamia/bigamia în Biblie?
