Întrebare
Ce spune Biblia despre popularitate/a vrea să fii popular?
Răspuns
Cu toții tânjim să fim acceptați de alții. Bebelușii sunt socializați prin faptul că învață să citească indiciile celor pe care vor să-i mulțumească și își ajustează comportamentul în acest fel. Însă când căutăm să obținem cea mai mare parte din validarea și valoarea de sine din opiniile altor oameni, suntem pe o cale greșită. Opinia populară e în continuă schimbare, și când îi acordăm prea multă importanță, ne expunem la o continuă dezamăgire. Cât timp urmărim popularitatea ca mijloc de a obține fericire, suntem implicați în idolatrie. Când ne găsim valoarea personală în orice altceva sau în oricine altcineva decât în Dumnezeu, ne facem un idol. Un idol e orice lucru sau persoană pe care le folosim ca să ne împlinim nevoile adânci sufletești pe care numai Dumnezeu le poate împlini.
Dorința de a fi popular e mai mult decât pur și simplu să vrem ca alții să gândească bine despre caracterul nostru – trebuie să dorim să avem o mărturie bună în lume (Filipeni 2.15). Concentrarea atenției asupra popularității e o obsesie de sine. Tânjirea după popularitate e parte din „lăudăroșia vieții” menționată în 1 Ioan 2.16. Cade bine egoului nostru să ne considerăm populari, și tindem să ne delectăm cu acel sentiment, în loc să fim onești cu noi înșine cu privire la slăbiciunile noastre. Lucrul acesta duce la mândrie. Mândria augmentează importanța noastră în ochii noștri și ne orbește față de păcatele și eșecurile personale (Proverbe 16.18, Romani 12.3)
Popularitatea e un dumnezeu înșelător pe care mulți l-au urmărit spre distrugerea lor. Împăratul Irod se desfăta în popularitate chiar în momentul cumplitei lui morți (Faptele Apostolilor 12.19-23). Învățătorii falși sunt întotdeauna populari printre „urechile gâdilate” ale mulțimii (2 Timotei 4.3). Un exemplu trist de alegere a popularității în locul lui Dumnezeu se întâlnește în Ioan 12.42-43: „Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în [Isus]; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” Toți cei care vor să fie populari vor trebui să aleagă de multe ori între aprobarea altora și aprobarea lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu pentru noi e adesea în conflict cu planul lumii pentru noi (1 Ioan 2.15). Pentru a fi „populari” trebuie să alegem lumea. Dar dacă facem acest lucru înseamnă că Isus nu e Domnul vieții noastre, ci noi suntem (Luca 9.23).
Galateni 1.10 spune: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Cristos.” Potrivit cu acest verset, nu putem nu putem să fim consecvent și pe placul lui Dumnezeu și al lumii. Dorința de popularitate e înrădăcinată în natura noastră veche păcătoasă. Când îi cedăm, trăim „după îndemnurile firii pământești” (Romani 8.5, 12). Chiar și liderii creștini pot cădea pradă acestei dorințe seducătoare. Învățătorii și predicatorii care devin intoxicați cu propria lor popularitate sunt în pericol. Scăpată de sub control, dorința de a fi populari îi poate duce la a căuta să fie pe placul oamenilor, să îi învețe pe oameni erezii (2 Petru 2.1) și să își modeleze lucrarea pentru a-i mulțumi pe cei mai mulți oameni (2 Timotei 4.3), în loc să rămână loiali față de „tot planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20.27).
Modelul nostru este Isus. În timp ce creștea, El era plăcut atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor (Luca 2.52). Dar nu a existat niciodată vreo luptă în mintea Lui de a ști pe care variantă să o aleagă, și a dovedit acest lucru din nou și din nou (Ioan 8.29, Marcu 1.11). El nu a lăsat ca popularitatea temporară să Îl influențeze sau să Îl abată de la scopul Lui (Ioan 6.15). Nu S-a ferit niciodată de adevărurile grele, chiar când acest lucru a însemnat respingere (Ioan 6.66), amenințări (Ioan 11.53-54) și, în cele din urmă, moarte (Ioan 19.16).
Isus ne dă un exemplu perfect pentru felul în care vrea să relaționăm cu alții. Nu suntem aici ca să ne facem un nume pentru noi înșine. Suntem cu o misiune de la Tatăl nostru ceresc (Faptele Apostolilor 1.8, Matei 28.19). Oamenii pot să ne iubească sau să ne urască, dar dedicarea față de scopul nostru nu trebuie să se clintească niciodată (Evrei 12.1-3). Când alegem să Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne definească valoarea, nu alți oameni, ne eliberăm ca să urmăm în tot ceea ce Isus ne cheamă să facem. El a știut că va fi greu, dar ne-a dat cel mai bun sfat atunci când a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri...” (Matei 5.11-12)
English
Ce spune Biblia despre popularitate/a vrea să fii popular?
