Întrebare
Care e povestea biblică a Creației?
Răspuns
Povestea de bază a Creației se găsește în Genesa 1 și 2, împreună cu relatarea despre Grădina Edenului din capitolul 3. Genesa 1 începe înainte de a exista vreun lucru în afară de Dumnezeu. Așadar nu există timp „preistoric". Revelația de Sine Însuși a lui Dumnezeu și a voii Sale pentru omenire constituie începutul. La început, Dumnezeu a creat tot ceea ce există în Univers în șase zile literale de 24 de ore. Aceasta include toate corpurile cerești (inclusiv toate stelele și planetele), precum și tot ceea ce există pe pământ. Cu toate că natura triunică a lui Dumnezeu nu e prezentată în mod explicit în relatarea Genesei, Dumnezeu ne revelează un „Noi" din cadrul Dumnezeirii (Genesa 1.26). Duhul Sfânt e activ în procesul creației (Genesa 1.2), la fel și Cristos (Ioan 1.1-3, Coloseni 1.15-17).
În cele șase zile ale Creației, Dumnezeu a adus în ființă Universul și Pământul (ziua 1), cerul și atmosfera (ziua a 2-a), uscatul și toată viața vegetală (ziua a 3-a), stelele și corpurile cerești, inclusiv Soarele și Luna (ziua a 4-a), păsările și creaturile acvatice (ziua a 5-a) și toate animalele și omul (ziua a 6-a). Omenirea e specială mai presus de toate celelalte creaturi pentru că poartă chipul lui Dumnezeu și are responsabilitatea de a administra și de a supune pământul. Întreaga creație a fost finalizată în șase zile, în toată vastitatea diversității ei și în toată grandoarea frumuseții ei. Cele șase zile literale, de 24 de ore nu sunt separate între ele de niciun interval de timp. Dumnezeu a declarat că creația Lui era foarte bună. Genesa 2 observă finalizarea lucrării lui Dumnezeu și ne oferă o relatare detaliată a creării omului.
Cea de-a șaptea zi e marcată de faptul că Dumnezeu S-a odihnit. Aceasta s-a întâmplat nu pentru că Dumnezeu era obosit, ci El pur și simplu S-a oprit din actul creației. Acest lucru stabilește un model de a pune deoparte o zi din șapte pentru odihnă și stabilește numărul zilelor din săptămână valabil până în ziua de azi. Ținerea Sabatului va fi o marcă distinctivă pentru poporul ales al lui Dumnezeu (Exodul 20.8-11).
Apoi cartea Genesa privește îndeaproape crearea omului. Acest pasaj nu e o a doua relatare a Creației și nici nu e în contradicție cu Genesa 1, ci pur și simplu face un pas în spate de la relatarea succesivă, pentru a concentra din nou atenția cititorului asupra lucrării lui Dumnezeu în privința omului. Dumnezeu l-a modelat pe om din țărâna pământului pe care l-a creat anterior. După ce l-a modelat, Dumnezeu a suflat în el suflare de viață. Faptul că Dumnezeu a ales să aducă în ființă omul în acest fel arată grija Lui extraordinară în proces. Apoi Dumnezeu l-a așezat pe primul om, Adam, într-un loc special, Grădina Edenului. Edenul era un loc plin de frumusețe și abundență. Adam avea aproape tot ceea ce avea nevoie, inclusiv mâncare și muncă productivă. Totuși, Dumnezeu nu terminase lucrul cu omul.
Dumnezeu l-a ajutat pe Adam să vadă că are nevoie de un companion făcându-l să treacă în revistă toate celelalte creaturi și să le numească. Adam a înțeles că avea nevoie de un companion. Dumnezeu l-a făcut pe Adam să adoarmă și apoi a modelat-o pe Eva tot cu aceeași grijă cu care l-a modelat pe Adam. Eva a fost făcută din coasta lui Adam. Când Adam a văzut-o, a înțeles că era specială. Era perechea sa, partea complementară și carne din carnea lui. Dumnezeu i-a făcut atât pe Adam, cât și pe Eva după chipul Său (Genesa 1.27). Acest pasaj stabilește familia ca fiind unitatea de bază a societății (Genesa 1.24, Matei 19.5-6). Ca instituție rânduită de Dumnezeu, căsătoria trebuie să aibă loc numai între un bărbat și o femeie. Adam și Eva au fost creați într-o stare de inocență (Genesa 1.25) și nu comiseseră niciun păcat. S-au bucurat de comuniune cu Dumnezeu în Eden. Parte din relație era includerea unei singure reguli simple. Adam și Eva nu aveau voie să mănânce dintr-un anume pom, un singur pom din întreaga Grădină (Genesa 2.17).
La un moment dat Eva a fost ispitită de șarpe să mănânce din acest copac, lucru pe care l-a făcut. Și Adam a mâncat din pomul interzis. Adam și Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu și și-au pierdut inocența (Genesa 2.8-12). Păcatul a adus consecințe. Dumnezeu a blestemat șarpele să se târască întotdeauna pe pământ și să fie urât de oameni. A pedepsit-o pe Eva să nască cu durere și să aibă conflicte cu soțul ei și l-a pedepsit pe Adam cu trudă și dificultăți în munca lui (Genesa 3.14-19). Parte din consecințele pentru păcatul lor a fost faptul că Adam și Eva au fost alungați din Grădină (Genesa 3.22-24) Dar în consecințe e inclus și un mesaj al speranței. Prima mențiune cu privire la Mesia care avea să vină se găsește în Genesa 3.15. El avea să vină să zdrobească capul Șarpelui (Satan), dar nu înainte ca Satan să-L rănească la cruce. Chiar în mijlocul păcatului și al consecințelor sale înfricoșătoare, Dumnezeu Se prezintă ca fiind un Dumnezeu al harului, al îndurării și al dragostei.
English
Care e povestea biblică a Creației?
