Întrebare
Sunt toți predicatorii prosperității șarlatani și/sau învățători falși?
Răspuns
Înainte să putem acorda atenție cum se cuvine întrebării, trebuie în primul rând să definim termenul de predicatori ai prosperității. Diferite lucrări abordează diferit prezentarea Evangheliei. De exemplu, organizațiile de ajutorare împlinesc nevoile fizice ale celor lipsiți, recunoscând meritele lui Isus în asta. Unii pot interpreta această abordare ca fiind o predicare a prosperității, pentru că mulți oameni sărmani socotesc creștinismul ca fiind echivalent cu prosperitatea Vestică. Ei pot răspunde la mesajul Evangheliei, însă motivația lor să fie aceea de a fi prosperi. Totuși, în cazul celor mai multe organizații de binefacere, îndeplinirea nevoilor fizice este doar o parte din slujirea persoanei ca întreg. E un mijloc prin care creștinii câștigă dreptul de a se adresa nevoilor spirituale ale oamenilor aflați în suferință. Însă în predicarea prosperității, Isus e prezentat ca un bilet spre sănătate perfectă și bunăstare financiară. Adevărata Evanghelie e lipsită de concentrarea ei asupra veșniciei și e redusă la un mijloc prin care toți pot experimenta cea mai bună viață acum. Acest mesaj îl vom aborda în articolul de față.
În Vechiul Testament, Dumnezeu a vorbit mult despre binecuvântarea slujitorilor Lui cu sănătate pământească, bunăstare și cinste (de exemplu în Genesa 12.2, Leviticul 26.3-12, Deuteronomul 7.11-15, 30.8-9, 1 Împărați 3.11-14). Binecuvântările materiale erau parte din Legământul Mozaic și cel Palestinian pentru Israel. Totuși, Noul Testament își concentrează atenția asupra răsplătirilor veșnice, nu pământești.
Nu fiecare predicator care îi învață pe oameni despre bucuria binecuvântărilor este un „predicator al prosperității”. Dumnezeu le promite binecuvântare celor care Îl slujesc cu credincioșie și urmează legile Lui (Psalmul 107.9, Maleahi 3.10-11, Marcu 10.29-30). Însă un predicator care Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un mijloc prin care putem obține bunăstare pământească este un predicator al prosperității și un învățător fals. Învățătura aceasta Îl înfățișează pe Dumnezeul Atotputernic ca pe un Moș Crăciun binevoitor care are ca scop principal să facă ființele umane să prospere și să facă visurile lor să devină realitate. În predicarea prosperității, omul – nu Dumnezeu – este vedeta.
Predicatorii prosperității folosesc termeni precum credință, mărturisire pozitivă sau vizualizare pentru „eliberarea” abundenței pregătite de Dumnezeu. Adesea astfel de predicatori îi vor ademeni pe ascultători să „planteze semințe în lucrare”, promițând restituiri abundente pentru această investiție. Evanghelia devine cu ceva mai mult decât o schemă reambalată de felul „îmbogățește-te repede”, în care lucrătorii religioși ajung mai bogați decât ascultătorii. Adesea, la finalul unui serviciu religios e adresată o invitație de a-L primi pe Cristos, după ce întregul serviciu s-a concentrat numai pe binecuvântare și pozitivitate. În ciuda răspunsurilor copleșitoare la invitație, trebuie să te întrebi: cei care răspund îngenunchează în fața lui Isus Cel din Biblie sau în fața promisiunii de auto-îmbunătățire și prosperitate?
Trecerea de la adevăr la eroare poate fi subtilă, și unii predicatori bine intenționați au ajuns prinși de ea. Trebuie să avem grijă să nu judecăm întregul mesaj al unui predicator după doar una sau două predici. Totuși, atunci când platforma de predicare a unui predicator e dominată de predicare evidentă a prosperității, aceasta e pur și simplu o încercare de a face lăcomia și materialismul să sune spiritual. Efeseni 5.5 conține cuvinte puternice pentru oamenii lacomi: „Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu.” Cu toate că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să poarte de grijă de nevoile noastre și să ne așteptăm să facă asta (Filipeni 4.19), Isus ne-a avertizat să nu ne strângem bogăție pământească. În schimb, trebuie să ne strângem comori în cer (Luca 12.33).
Concentrarea dezechilibrată a predicatorilor prosperității asupra comorilor pământești e în contrast direct cu multele pasaje care ne avertizează să nu ne dorim bogății (Proverbele 28.22, 2 Timotei 3.2, Evrei 13.5). 1 Timotei 6.8-10 se adresează direct acestui fel de învățătură: „Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.” Când ținta noastră e bogăția pământească, nu urmăm învățăturile Scripturii.
Dacă urmărirea prosperității domină mesajul unui predicator, acesta sau aceasta e o persoană cu privire la care Scriptura ne avertizează. În cele ce urmează, iată câteva trăsături ale multor predicatori ai prosperității:
• Miezul mesajului acestuia e întotdeauna dorința lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe toți.
• Sunt puține sau lipsesc cu totul menționările cuvintelor lui Isus despre lepădarea de sine, luarea crucii sau murirea față de dorințele carnale (Luca 9.23, Matei 10.38, 16.24).
• Aproape toată predicarea lor se concentrează pe satisfacerea dorințelor carnale, în loc să se concentreze pe transformarea spirituală (Romani 8.29).
• Gândirea pozitivă despre sine și situația personală e adesea echivalată cu credința și e prezentată ca fiind mijlocul prin care poate fi obținută binecuvântarea financiară.
• E o lipsă evidentă a oricărei învățături despre necesitatea suferinței în viața credinciosului (2 Timotei 2.12, 3.12, Romani 8.17, Filipeni 1.29).
• Se face foarte puțină distincție între copiii lui Dumnezeu și cei nemântuiți în privința promisiunilor pozitive ale mesajului (Maleahi 3.16-18, Romani 9.15-16).
• Vorbitorul rareori încearcă să prezinte orice alt mesaj cu învățătură biblică ce nu susține mesajul continuu al pozitivității și al binecuvântării (1 Corinteni 3.1-3).
• Se ține la distanță de pasajele care contrazic mersul pozitiv al mesajului (2 Timotei 4.3).
• Bogăția personală a lucrătorului religios e mult peste stilul de viață mediu al congregației sale (Psalmul 49.16-17).
• Singurele atribute ale lui Dumnezeu care se menționează sunt dragostea și generozitatea. Puțină atenție este dată sfințeniei Lui, dreptății și neprihănirii Sale.
• Nu sunt menționate niciodată nici mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului, nici judecată care va veni (Romani 2.5, 1 Petru 4.5).
• Singurele „păcate” discutate pe larg sunt negativitatea, sărăcia sau eșecul unei persoane de a se încrede în ea însăși (1 Corinteni 6.9-10, Filipeni 3.3).
• Iertarea e subliniată, dar cu foarte puțină explicare a pocăinței care a fost atât de importantă pentru Isus și pentru ucenici (Matei 4.17, Marcu 6.12, Faptele Apostolilor 2.38).
• Rugăciunea credinței este adesea prezentată ca fiind mijlocul prin care oamenii „nu-I lasă lui Dumnezeu nicio altă opțiune decât să-i binecuvânteze”.
A existat o deviere subtilă în cadrul creștinismului spre o versiune a Evangheliei pe care apostolii nu ar recunoaște-o. Oamenii devin analfabeți din punct de vedere biblic și, prin urmare, sunt ușor influențați de predicatori care par să cunoască Scriptura, dar care o pervertesc, pentru a o face să pară mai atractivă. Acești predicatori atrag mari mulțimi, așa cum a atras Isus când a hrănit miile de oameni (Matei 14.21), când a vindecat bolnavi (Marcu 1.34), când a înfăptuit minuni (Ioan 6.2). Dar când Isus a început să-i învețe pe oameni adevărurile grele ale Evangheliei, „mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El” (Ioan 6.66). Popularitatea în scădere nu L-a făcut pe Isus să-Și îndulcească mesajul. A continuat să predice adevărul, indiferent dacă oamenilor le plăcea sau nu (Ioan 8.29). La fel, apostolul Pavel s-a exonerat în fața efesenilor cu cuvintele: „De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 20.26-27) Dacă învățătorii prosperității din ziua de azi ar urma modelul lui Isus și al lui Pavel, ar putea fi siguri că lucrarea lor nu va arde în ziua judecății (1 Corinteni 3.12-15).
English
Sunt toți predicatorii prosperității șarlatani și/sau învățători falși?
