Întrebare
Ce erau preoții cei mai de seamă?
Răspuns
Funcția de preot de seamă era o poziție înaltă printre israeliți. În Vechiul Testament, termenii de preot de seamă și mare preot sunt uneori traduceri alternative ale aceleiași fraze ebraice (comparați 2 Cronici 26:20 în NIV și NET). În vremea lui Isus, funcția de preot de seamă pare să fi fost distinsă de cea de mare preot. Marcu 14:53 enumeră mai multe grupuri de persoane implicate în arestarea lui Isus: "Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii". Acești preoți de seamă menționați de Marcu erau membri de rang înalt ai preoției care făceau parte din Sinedriu. Un preot de seamă este numit în Fapte 19:14: Sceva.
Preoția a fost instituită de Dumnezeu după ce copiii lui Israel au părăsit Egiptul în timpul Exodului. În Numeri 3:12-13, Domnul a pus deoparte întreaga seminție a lui Levi pentru o slujbă specială. Din leviți au provenit preoții, iar printre preoți se numărau marele preot și, în Luca 19:47, "preoții de seamă".
Preoții de seamă ar fi fost din seminția lui Levi. Moise, Aaron și Miriam erau cu toții leviți, la fel ca mii de alți bărbați și femei. Dumnezeu a indicat că marele preot trebuia să fie un descendent direct al lui Aaron. Toți preoții erau leviți, dar nu toți leviții erau preoți. Doar unii dintre leviți aparțineau preoției aaronice. În Exodul 29:7-9 se spune: "Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap, și să-l ungi. Să aduci apoi pe fiii lui și să-i îmbraci cu tunicile. Să încingi pe Aaron și pe fiii lui cu un brâu și să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoția va fi a lor printr-o lege veșnică. Astfel să închini pe Aaron și pe fiii lui în slujba Mea". Numai marele preot, sau preotul de seamă, putea intra în Locul Preasfânt o dată pe an, în Ziua Ispășirii (Yom Kippur). Ceilalți preoți aaronici slujeau în "schimburi" rotative, astfel încât să aibă rândul lor să slujească în Locul Sfânt și să aducă jertfe (vezi Luca 1:8-9).
Ceilalți leviți (care nu descindeau din Aaron) slujeau în alte moduri. Ceilalți fii ai lui Levi au fost implicați în transportarea chivotului și a diferitelor părți ale cortului. După ce a fost construit Templul, leviții au fost implicați în îngrijirea Templului. Numeri 3 oferă informații despre ei.
Faptele Apostolilor 23 demonstrează că preoția nu funcționa așa cum era descrisă în Pentateuh. Sinedriul, de exemplu, nu era un concept mozaic și nici ideea de mai mulți "preoți de seamă". Sinedriul a fost inițiat probabil în jurul anului 70 î.Hr. de către Alexandru Janneaus, regele hasmoneu al Iudeii. În cele din urmă, Sanhedrinul era format din 70 sau 71 de bătrâni și savanți, printre care se numărau marele preot (de obicei președintele organismului), alți preoți leviți, saduchei și farisei. Scopul Sinedriului era de a acționa ca un tribunal în luarea deciziilor privind Legea.
În Fapte 23:2, Pavel este judecat. Anania este identificat ca fiind marele preot însărcinat cu desfășurarea procesului. Apoi, în versetul 14 sunt menționați "preoții ceai mai de seamă și bătrânii". "Preoții cei mai de seamă" erau probabil saducheii și alții din Sinedriu. Atât NIV, cât și NASB se referă la "preoții cei mai de seamă" la plural. Alte traduceri îi numesc "preoți conducători" (NLT) sau "prinți ai preoților" (Biblia Jubilee 2000). Printre preoții ce mai de seamă se numărau probabil Anania și alți preoți care exercitau o anumită putere și influență politică.
English
Ce erau preoții cei mai de seamă?
