Întrebare
Ce cred preteriștii parțiali? E preterismul parțial biblic?
Răspuns
Preterismul este conceptul escatologic potrivit căruia profețiile biblice privitoare la „vremurile sfârșitului” s-au împlinit deja. Așadar, când citim ceea ce spune Biblia despre Necazul cel mare, citim istorie. Preterismul e împărțit în două tabere: preterism întreg (sau consecvent) și preterism parțial. Preterismul întreg adoptă un concept extrem că toate profețiile din Biblie s-au împlinit într-un fel sau altul. Preteriștii parțiali au o abordare mai moderată și mulți preteriști parțiali îi consideră pe preteriștii întregi vinovați de erezie.
Cei care susțin preterismul parțial cred că profețiile din Daniel, Matei 24 și Apocalipsa (cu excepția ultimelor două sau trei capitole) s-au împlinit deja în întregime și s-au împlinit nu mai târziu decât primul secol după Cristos. Potrivit preterismului parțial. Nu există Răpire, și pasajele care descriu Necazul cel mare și pe Anticrist fac de fapt referire la distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Cr. și la împăratul roman Titus. Preteriștii parțiali cred în întoarcerea lui Cristos pe pământ și într-o înviere și judecată viitoare, dar învățătura lor nu cuprinde o împărăție milenară sau faptul că Israelul ca națiune are un loc în planul viitor al lui Dumnezeu. Potrivit preteriștilor parțiali, referirile Bibliei la „zilele din urmă” vorbesc despre ultimele zile ale legământului vechi evreiesc, nu despre zilele din urmă ale pământului.
Pentru ca preteriștii parțiali să-și mențină poziția, insistă că cartea Apocalipsa a fost scrisă devreme (înainte de anul 70 d.Cr.). Trebuie, de asemenea, să folosească hermeneutică inconsecventă când interpretează pasajele profetice. Potrivit concepției preteriste cu privire la vremurile sfârșitului, capitolele 6-18 din Apocalipsa sunt în mare parte simbolice, nu descriu evenimente literale. Pentru că distrugerea Ierusalimului nu a implicat distrugerea în întregime a vieții marine (Apocalipsa 16.3) sau întunericul agonizant (versetul 10), aceste judecăți sunt interpretate de către preteriști ca fiind pur alegorice. Totuși, potrivit preteriștilor, capitolul 19 trebuie înțeles în mod literal – Isus Cristos Se va întoarce în mod fizic. Dar capitolul 20 e interpretat din nou alegoric de către preteriști, în timp ce capitolele 21-22 sunt înțelese în mod literal, cel puțin în parte, sub aspectul că va exista într-adevăr un cer nou și un pământ nou.
Nimeni nu neagă faptul că Apocalipsa conține vedenii uimitoare și care uneori provoacă confuzie. Nimeni nu neagă faptul că Apocalipsa descrie multe lucruri figurativ – aceasta este natura literaturii apocaliptice. Însă a nega arbitrar natura literală anumitor părți selectate din Apocalipsa înseamnă să distrugi temelia interpretării oricărei cărți literal. Dacă ciumele, martorii, fiara, profetul mincinos, împărăția milenară etc. sunt toate alegorice, atunci ce bază avem să pretindem că cea de-a doua venire a lui Cristos și pământul nou sunt literale? Acesta este eșecul preterismului – lasă interpretarea Apocalipsei la latitudinea opiniilor celui care interpretează.
Cei care susțin preterismul parțial nu citesc nici Matei 24 într-un sens literal. Cristos a vorbit despre distrugerea Templului (Matei 24.2). Dar cea mai mare parte din ceea ce a descris nu s-a întâmplat în anul 70 d.Cr. Cristos a vorbit despre acel timp din viitor ca fiind unul de „necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate” (Matei 24.21-22). Cu siguranță, acest lucru nu se poate aplica evenimentelor din anul 70 d.Cr. Au existat vremuri mai rele în istoria lumii de atunci încoace.
De asemenea, Domnul a spus: „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.” (Matei 24.29-30) Pentru ca evenimentele din aceste două versete să se fi petrecut, Isus Cristos ar fi trebuit să Se întoarcă în trup în anul 70 d.Cr. – dar nu a făcut acest lucru. Preteriștii parțiali cred că aceste versete nu se referă la o întoarcere în trup a lui Cristos, ci la o apariție a judecății Lui. Însă o citire normală, literală a textului nu te-ar conduce la acest concept. Oamenii Îl văd pe „Fiul omului”, nu judecata Lui.
Preteriștii parțiali apelează și la Matei 24.34, unde Isus vorbește despre „această generație”. Ei spun că Cristos Se referea la cei care trăiau când a rostit cuvintele scrise în acest capitol, prin urmare, necazul trebuia să aibă loc până la aproximativ 40 de ani de la afirmația Lui. Totuși, credem că Isus nu Se referea la oamenii din zilele Sale, ci la generația care va fi martoră a evenimentelor consemnate în Matei 24.15-31. Acea generație viitoare va fi martora tuturor evenimentelor aflate în desfășurare rapidă din zilele din urmă, și va fi și martora întoarcerii lui Cristos în trup (versetele 29-30).
Punctul de vedere al preteriștilor parțiali conduce la credința în amilenism (sau postmilenism) și e asociat cu teologia legământului. Bineînțeles, respinge dispensaționalismul. Dar problema principală a acestuia este hermeneutica lui inconsecventă și alegorizarea multor profeții biblice care cel mai bine e să fie înțelese în mod literal. Cu toate că preterismul parțial se încadrează în sfera ortodoxiei, nu e punctul de vedere majoritar între creștinii din ziua de azi.
English
Ce cred preteriștii parțiali? E preterismul parțial biblic?
