Întrebare
Ce înseamnă să fii o pricină de poticnire pentru cineva?
Răspuns
În mijlocul unei serii de legi care reglementează cum să-i tratăm pe alții, găsim scrise următoarele: „Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.” (Leviticul 19.14) În mod evident, să pui o piatră sau o cărămidă în fața unei persoane oarbe e o cruzime, dar Noul Testament ia zicătoarea practică și o transformă într-o metaforă spirituală.
După ce Petru L-a mustrat pe Isus, respingând faptul că răstignirea urma să aibă loc, Isus a spus: „Înapoia Mea, Satano, tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16.23) Petru, sub influența lui Satan, a încercat să-L distragă pe Isus de la ceea ce a venit să facă. A încercat să-L facă pe Isus să „Se poticnească” în calea spre răstignire. Pavel reiterează ideea: „... dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie.” (1 Corinteni 1.23) Ideea că Mesia urma să fie răstignit a fost o pricină de poticnire pentru evrei – ceva ce răsturna convingerile lor despre cum va fi Mesia.
Dar de cele mai multe ori, o „pricină de poticnire” se referă la un lucru sau la o persoană care împiedică o altă persoană în relația ei cu Dumnezeu. În Matei 18.5-7, Isus spune: „Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” La fel cum ar fi mai bine să-ți tai o mână decât să păcătuiești (Matei 18.8), din perspectiva Împărăției lui Dumnezeu ar fi mai bine să te îneci decât să-l duci pe un copil la păcat. În mod similar, în Romani 14.13, Pavel arată faptul că numai Dumnezeu e Cel ce judecă; noi nu trebuie să-i judecăm pe alții, ci să fim preocupați să nu fim cei care îi fac pe alții să comită tocmai păcatele cu privire la care suntem atât de preocupați.
Pricinile de poticnire se ivesc și atunci când calea e puțin mai ambiguă. Viața de creștin matur permite unele libertăți care par contrare unei credințe ascultătoare, disciplinate. Corintenii erau preocupați cu privire la mâncarea cărnii jertfite idolilor. Chestiunile moderne includ băutul moderat de alcool sau dansul. „Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.” (1 Corinteni 8.9) Libertatea noastră nu merită costul umblării altuia cu Dumnezeu. Dacă ceva ce Dumnezeu permite l-ar face pe un altul să păcătuiască, trebuie să evităm acel lucru. Ni se dă mare libertate ca și creștini, dar cea mai mare libertate este să considerăm bunăstarea altora mai presus decât a noastră.
Abținerea de la a fi o pricină de poticnire înseamnă să nu-l faci pe altcineva să păcătuiască. Cum îndeplinim acest lucru depinde de situație și de inima celor din jurul nostru. Siguranța pe care o avem în dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, atât pentru acum, cât și pentru veșnicie, ne permite să manifestăm preocupare față de cei care sunt mai slabi – cei care au nevoie de încurajare specifică pentru a înțelege cine este Dumnezeu. În unele situații, aceasta înseamnă să trăiești acele libertăți care exemplifică faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al harului. În alte situații, înseamnă să ne disciplinăm să-i întărim pe credincioșii mai slabi și să nu-i împingem spre libertăți pentru care nu sunt pregătiți. Însă întotdeauna înseamnă să nu-i încurajezi pe alții să acționeze în moduri despre care Biblia spune specific că sunt păcătoase.
English
Ce înseamnă să fii o pricină de poticnire pentru cineva?
