Întrebare
Ce înseamnă că Isus este Prietenul păcătoșilor?
Răspuns
Faptul că Isus este Prietenul păcătoșilor înseamnă că e Prietenul nostru și că așteaptă să recunoaștem prezența și disponibilitatea Lui. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi e aproape dincolo de imaginație. Când ne gândim la Întruparea lui Isus – faptul că a lăsat cerul să Se nască ca un copil uman neajutorat, pentru a crește și a gusta viața în mijlocul nostru – începem să zărim o licărire din adâncimea acelei dragoste. Când adăugăm la aceasta și moartea Lui ca jertfă pe cruce, adâncimea devine amețitoare.
Pentru a fi „Prietenul păcătoșilor", Isus S-a supus trăirii într-o lume căzută, depravată, pentru că noi „toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu" (Romani 3.23). În ciuda stării noastre de păcat, Isus a dorit să aibă relație cu noi.
Sintagma „Prietenul păcătoșilor" vine din pasajul paralel din Evanghelii, unde Isus spune: „Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei? Seamănă cu niște copii care stau în piață și strigă unii către alții: «V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și n-ați plâns.» În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: «Are drac.» A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.»" (Luca 7.31-34, cf. Matei 11.16-19)
În acest pasaj, Isus indică nivelul de imaturitate spirituală din mijlocul celor care se considerau pe ei înșiși „neprihăniți" și cei mai „spirituali". Ei își bazau performanțele spirituale pe împlinirea cu rigurozitate a ritualurilor, a Legii și pe aparențele exterioare, în loc să se bazeze pe o înțelegere clară a inimii lui Dumnezeu și pe o relație cu El. Ei L-au criticat pe Isus că petrecea timp cu oamenii desconsiderați, „inacceptabili social", numindu-L „Prietenul păcătoșilor".
Povestea oii pierdute arată importanța celor pierduți și vulnerabili, aceia care au rătăcit din locul de siguranță. Pentru Dumnezeu, cei pierduți sunt atât de importanți, încât îi va căuta până când vor fi găsiți și aduși înapoi în siguranță. „Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte. Și fariseii, și cărturarii cârteau și ziceau: «Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.» Dar El le-a spus pilda aceasta: «Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește?»" (Luca 15.1-4)
Isus a arătat clar că „a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut" (Luca 19.10). Era dispus să Se asocieze cu cei care, după standardele fariseilor care se autoîndreptățeau, nu erau suficient de buni. Dar aceștia erau deschiși să-L asculte pe Cristos, și contau în ochii lui Dumnezeu!
Matei 9.10-13 relatează un alt moment când Isus a fost ridiculizat de liderii religioși pentru asocierile Lui. El le-a răspuns zicându-le: „N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși." (versetul 13)
În Luca 4.18, Isus citează din Isaia 61.1-2: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului." Pentru a le duce vești bune celor nenorociți, celor cu inima zdrobită, robilor și prinșilor de război, Isus trebuia să aibă contact cu ei.
Isus nu a trecut cu vederea păcatul și nu a luat parte la comportamentele distructive ale celor neevlavioși. Fiind un „Prieten al păcătoșilor", Isus a arătat că „bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință" (Romani 2.4). Isus a trăit o viață perfectă, fără păcat și a avut „putere pe pământ să ierte păcatele" (Luca 5.24). Din cauza aceasta, avem posibilitatea să experimentăm o inimă și o viață transformate.
Isus, Prietenul nostru, a petrecut timp cu cei păcătoși nu pentru a Se alătura căilor lor păcătoase, ci pentru a le prezenta vestea bună că iertarea este la dispoziția lor. Mulți păcătoși au fost transformați de cuvintele vieții pe care le-a rostit – Zacheu fiind un bun exemplu (Luca 19.1-10).
Când dușmanii lui Isus L-au numit „Prietenul păcătoșilor", au făcut acest lucru să-L insulte. Pentru gloria Lui și pentru beneficiul nostru veșnic, Isus a îndurat astfel de ofense și a devenit „un Prieten care ține mai mult la tine decât un frate" (Proverbele 18.24)
English
Ce înseamnă că Isus este Prietenul păcătoșilor?
