Întrebare
Ce înseamnă că Isus este Prinț al păcii (Isaia 6.9)?
Răspuns
În profeția lui Isaia despre venirea lui Mesia, se spune:
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat,
iar autoritatea va sta pe umerii Săi!
Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic,
Tată veșnic, Prinț al păcii.» " (Isaia 9.6, NTLR)
Într-o lume plină de războaie și violență, e dificil să vezi în ce fel Isus poate fi Dumnezeul atotputernic care acționează în istoria umană și în același timp să fie întruchiparea păcii. Dar siguranța fizică și armonia politică nu reflectă în mod necesar felul de pace despre care vorbește El (Ioan 14.27).
Cuvântul evreiesc pentru „pace", shalom, este folosit adesea în legătură cu aparența de calm și liniște pentru indivizi, grupuri și națiuni. Cuvântul grecesc eirene înseamnă „unitate și acord"; Pavel folosește eirene pentru a descrie obiectivul Bisericii nou-testamentare. Însă înțelesul mai adânc, mai de bază al păcii este „armonia spirituală produsă de restaurarea unui individ în relație cu Dumnezeu".
În starea noastră de păcat, suntem dușmani cu Dumnezeu (Romani 5.10). „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi." (Romani 5.8) Datorită jertfei lui Cristos, suntem restaurați într-o relație de pace cu Dumnezeu (Romani 5.1). Aceasta este o pace adâncă, de durată între inima noastră și Creatorul nostru, care nu poate fi luată (Ioan 10.27-28) și împlinirea desăvârșită a lucrării lui Cristos ca „Prinț al Păcii".
Însă jertfa lui Cristos ne oferă mai mult decât pacea eternă; de asemenea, ne permite să avem relație cu Duhul Sfânt, Ajutorul care promite să ne călăuzească (Ioan 16.7, 13). Mai mult, Duhul Sfânt Se va manifesta în noi făcându-ne să trăim într-un mod în care nu am fi putut trăi prin puterile noastre, acest lucru însemnând și că ne umple viața cu dragoste, bucurie și pace (Galateni 5.22-23). Această dragoste, bucuria și pacea sunt rezultatele lucrării Duhului Sfânt în viața credinciosului. Ele sunt reflectarea prezenței Lui în noi. Și cu toate că rezultatul lor cel mai profund, cel mai vital e să ne facă să trăim în dragoste, bucurie și pace cu Dumnezeu, ele nu se pot opri să nu se reverse în relația noastră cu oamenii.
Și avem nevoie disperată de acest lucru – mai ales de vreme ce Dumnezeu ne cheamă să trăim în unitate de scop cu alți credincioși, cu umilință, blândețe și răbdare, „căutând să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii" (Efeseni 4.1-3). Această unitate de scop și blândețea ar fi imposibile fără lucrarea Duhului Sfânt în noi și fără pacea pe care o avem cu Dumnezeu, mulțumită jertfei Fiului Său.
În mod ironic, definiția cea mai ușoară a păcii, aceea de aparență a liniștii într-o persoană, poate fi lucrul cel mai dificil de zărit și menținut. Nu facem nimic pentru a obține sau a menține pacea noastră spirituală cu Dumnezeu (Efeseni 2.8-9). Și, în vreme ce trăirea în unitate cu alți credincioși poate fi extrem de dificilă, trăirea în pace în viața noastră poate părea adesea imposibilă.
Observă că în pace nu înseamnă „ușor". Isus nu a promis niciodată că lucrurile vor fi ușoare; El a promis doar ajutorul. De altfel, ne-a spus să ne așteptăm la necazuri (Ioan 16.33) și încercări (Iacov. 1.2). Dar a spus și că, dacă apelăm la El, ne va da „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere" (Filipeni 4.6-7). Indiferent cu ce greutăți ne confruntăm, putem cere pacea care vine din dragostea puternică a lui Dumnezeu, care nu depinde de puterile noastre sau de situația din jurul nostru.
English
Ce înseamnă că Isus este Prinț al păcii (Isaia 6.9)?
