Întrebare
E conceptul de profeție personală biblic?
Răspuns
Sunt unii oameni în cadrul credinței creștine, predominant în bisericile carismatice/penticostale, care consideră darul profeției ca fiind o dare de sfaturi personală, prezentată sub forma „așa vorbește Domnul". Din păcate, cei care practică profeția personală în acest fel adesea nu se deosebesc cu nimic de cei care se prezintă ca fiind mediumuri. De altfel sunt linii de asistență profetice ca alternative „creștine" la liniile de asistență spiritiste. Unii care fac parte din mișcarea profeției personale fac reclamă folosind formulări de felul „vino să primești citirea profetică pentru tine"; foarte similar terminologiei folosite de mediumuri. Această practică a darului profeției e cu totul nebiblică.
Din punctul de vedere al Bibliei, darul profeției e capacitatea dată de Duhul Sfânt de a proclama revelație din partea lui Dumnezeu (Romani 12.6-8, 1 Corinteni 12.4-11, 28). Uneori, însă nu întotdeauna, profeția implică proclamarea revelației din partea lui Dumnezeu cu privire la viitor. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu a folosit profeți și/sau darul profeției pentru a revela adevăr pentru oameni. Profeția e proclamarea adevărului lui Dumnezeu; e revelație specială, adevăr care nu poate fi discernut prin alte mijloace. Printr-un profet, Dumnezeu va revela adevăr pe care oamenii aveau nevoie să-l cunoască și uneori acel adevăr va fi consemnat în formă scrisă. În cele din urmă, în acest fel va rezulta Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, revelația specială supremă din partea lui Dumnezeu.
Finalizarea Bibliei are impact asupra naturii darului profeției. Biblia conține toată revelația de care avem nevoie pentru viață și evlavie (2 Petru 1.3). Cuvântul lui Dumnezeu e viu și activ, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri (Evrei 4.12). Biblia e „de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3.16-17). Drept urmare, darul profeției a trecut de la a fi în primul rând o proclamare de revelație nouă din partea lui Dumnezeu la a fi în principal (sau exclusiv) proclamarea a ceea ce Dumnezeu a revelat deja, cum e consemnat în Cuvântul Lui.
Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu i-ar da niciodată unui om un mesaj pe care să-l transmită altuia. Dumnezeu poate folosi, va folosi și folosește oameni în orice fel consideră potrivit. Însă faptul că Cuvântul lui Dumnezeu e perfect și complet înseamnă că trebuie să ne bazăm pe el pentru călăuzire. Nu trebuie să ne bazăm pe profeți, linii de asistență profetică și citiri profetice. Cuvântul lui Dumnezeu conține adevărul pe care trebuie să-l știm. Mai mult, Îl avem pe Duhul Sfânt care locuiește în noi să ne călăuzească, să ne mângâie și să ne învețe (Ioan 14.16, 26). Folosirea conceptului de profeție personală pentru a câștiga influență asupra oamenilor și a-i face dependenți de „îndrumarea profetică" e o distorsionare grosolană a darului biblic al profeției. Ori de câte ori oamenii se încred în cuvintele oamenilor, care sunt supuse erorii, în loc să se încreadă în Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, lucrul acesta e o substituire jalnică.
English
E conceptul de profeție personală biblic?
