Întrebare
Cum conlucrează psihologia cu consilierea biblică?
Răspuns
Psihologia laică, bazată în principal pe învăţăturile lui Sigmund Freud, Carl Jung şi Carl Rogers nu are niciun loc în consilierea biblică. Nici parte din ceea ce se numeşte „consiliere creştină”, pentru că parte din consilierea creştină adesea are la bază psihologie laică, şi nu Biblia. Nu trebuie spus că cineva care se numeşte consilier creştin nu este şi consilier biblic, dar prea adesea consilierii creştini sunt creştini care folosesc psihologia laică ca mod de operare.
Psihologia este o disciplină academică ce implică studiul ştiinţific al proceselor mentale şi al comportamentului şi aplicarea acelei cunoaşteri în diferitele sfere ale activităţii umane. Psihologia este umanistă în natură. Umanismul afirmă valoarea şi demnitatea tuturor oamenilor, în baza capacităţii de a determina binele şi răul apelând la calităţile universale ale omului, în special la raţiune. Umanismul respinge credinţa care nu se bazează pe raţiune, supranaturalul şi Biblia. Prin urmare, psihologia este felul omului de a încerca să înţeleagă şi să repare partea spirituală a omului fără referire sau recunoaştere a spiritualului. Biblia afirmă că omenirea are un început diferit de cel al oricărei alte fiinţe create. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, şi atunci când omul a suflat în om suflarea de viaţă, el a devenit un suflet viu (Genesa 1.26, 2.7). În esenţa ei, Biblia are de a face cu spiritualitatea omului, începând cu căderea lui în păcat şi consecinţele acestuia, în special referitor la relaţia omului cu Dumnezeu. Căderea — păcatul — este cea care ne separă de Dumnezeu, şi este nevoie de un Răscumpărător care să restaureze acea relaţie.
Psihologia seculară, pe de altă parte, se bazează pe ideea că omul este în esenţă bun şi răspunsul la problemele lui se află în el însuşi. Cu ajutorul psihoterapeutului — şi uneori a consilierului creştin — pacientul se adânceşte în labirintul propriei lui minţi şi îşi „prelucrează” emoţiile, ca să descopere cauza propriilor lui dificultăţi. Biblia, totuşi, înfăţişează o imagine foarte diferită a condiţiei omului. Omul este „mort în greşeli şi în păcate” (Efeseni 2.1) şi inima lui este „înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” (Ieremia 17.9). El este victima „depravării totale” (Romani 3.10-23). A te adânci într-o astfel de minte, ca să cauţi vindecare mintală, este un exerciţiu zadarnic, foarte asemănător cu încercarea de a găsi un trandafir care creşte pe fundul gropii de gunoi.
Omul a fost creat inocent, dar el nu L-a ascultat pe Dumnezeu; păcatul său l-a schimbat pe primul om, pe Adam, şi pe toţi cei care vin după el, având ca rezultat moartea fizică şi spirituală (Genesa 2.17, 5.5, Romani 5.12, Efeseni 2.1). Răspunsul la problemele spirituale ale omului este naşterea din nou — să fie făcut viu din punct de vedere spiritual (Ioan 3.3, 6-7, 1 Petru 1.23). Omul este născut din nou prin încrederea în Isus Cristos. A te încrede în Isus înseamnă să înţelegi că El este Dumnezeul întrupat, Dumnezeu în formă umană (Ioan 3.16, Ioan 1.1-3). Înseamnă să înţelegi şi să crezi că Isus a plătit pentru păcatele noastre atunci când a murit pe cruce şi că Dumnezeu a demonstrat faptul că L-a acceptat pe Cristos ca jertfă înviindu-L din morţi (Romani 4.24-25).
Consilierii biblici, în contrast cu psihoterapeuţii şi cu unii consilieri creştini, văd Biblia ca fiind singura sursă de a aborda în mod cuprinzător şi detaliat consilierea (2 Timotei 3.15-17, 2 Petru 1.4). Consilierea biblică se angajează să-L lase pe Dumnezeu să vorbească pentru El prin Cuvântul Său şi să mânuiască Cuvântul adevărului în mod corect (2 Timotei 2.15). Consilierea biblică urmează Biblia şi caută să împartă dragostea Dumnezeului celui adevărat şi viu, dragoste care se ocupă de păcat şi care produce ascultare.
Psihoterapia şi unele forme de consiliere creştină se bazează pe nevoi. Nevoia de respect de sine, de dragoste, de acceptare şi de semnificaţie tinde să domine. Dacă aceste nevoi sunt împlinite, se crede că oamenii vor fi fericiţi, buni şi morali; dacă nevoile nu sunt împlinite, oamenii vor fi nefericiţi, plini de ură şi imorali. Scriptura învaţă că Dumnezeu este cel care ne schimbă dorinţele şi că adevărata fericire se poate găsi numai în dorinţa după Dumnezeu şi după asemănarea cu El. Oamenii care râvnesc după respect de sine, dragoste şi semnificaţie pot fi fericiţi dacă le obţin, dar vor rămâne centraţi în ei înşişi. Pe de altă parte, oamenii care Îl doresc pe Dumnezeu, înţelepciunea şi gloria Lui, vor fi împliniţi, plini de bucurie, ascultători şi slujitori folositori ai lui Dumnezeu.
În timp ce psihoterapeuţii laici încearcă să-i ajute pe pacienţi să găsească puterea de a-şi împlini nevoile în interiorul lor, majoritatea consilierilor creştini Îl văd pe Isus Cristos ca fiind vindecătorul psihicului. Pacientul este îndemnat să realizeze cât de mult este iubit de Dumnezeu şi crucea este prezentată ca dovadă a cât de valoros este el pentru Dumnezeu. Crucea, prin urmare, există pentru a spori aprecierea de sine a pacientului şi a împlini nevoia lui de a fi iubit. Dar, în Biblie, Isus Cristos este Mielul lui Dumnezeu răstignit în locul păcătoşilor. Dragostea lui Dumnezeu de fapt dărâmă respectul de sine şi face inutilă căutarea noastră continuă după el. Dragostea lui Dumnezeu produce, în schimb, o consideraţie mare şi plină de mulţumire pentru Isus Cristos, care ne-a iubit şi care Şi-a dat viaţa pentru noi — Mielul lui Dumnezeu care este Singurul vrednic. Dragostea lui Dumnezeu nu satisface dorinţa noastră de a fi iubiţi aşa cum suntem; în schimb, Dumnezeu ne iubeşte în ciuda a cine suntem şi ne învaţă să-L iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru (1 Ioan 4.7-5.3).
Atunci când o fiinţă păcătoasă din fire consultă un psiholog laic sau un consilier creştin pentru a-şi împlini nevoile simţite sau pentru a obţine fericire, apreciere de sine şi împlinire, în mod inevitabil va pleca de la o astfel de consiliere neîmplinit. Isus a spus că trebuie să murim faţă de noi înşine şi să fim născuţi din nou. Când venim la El, ar trebui să fie cu intenţia de a lăsa deoparte natura veche — nu să o reparăm — şi de a o lua pe cea nouă, una care trăieşte pentru Cristos şi care caută să-L slujească din dragoste pentru ceea ce a făcut. Adevăraţii consilieri biblici caută să să-i asiste pe clienţii lor să facă exact acest lucru, urmând Biblia şi văzând consilierea ca pe o activitate pastorală în care scopul nu este respectul de sine, ci sfinţirea — creşterea în evlavie şi în asemănare cu Cristos.
English
Cum conlucrează psihologia cu consilierea biblică?
