Întrebare
Am fost apăsat și rănit de biserică în trecut. Cum pot depăși acest lucru și să-mi înnoiesc pasiunea pentru biserică și dorința de a merge la biserică?
Răspuns
Durerea cauzată de o biserică e un „asasin tăcut". Aceasta nu înseamnă că cuvintele și evenimentele care îți rănesc inima nu sunt foarte urâte și evidente. E un „asasin tăcut" pentru ceea ce produce adânc în mintea, inima și sufletul celui rănit. Dacă nu se iau măsuri, în viitor va distruge fericirea, bucuria și buna dispoziție. Vătămarea afectează negativ lucrarea și misiunea bisericii, de asemenea, și unele biserici nu-și revin niciodată. Recunoaște că comportamentul care a adus o astfel de devastare în inima ta nu e cu mult diferit de rănirea pe care mulți dintre noi o pot experimenta la locul de muncă, la piață sau acasă. Deosebirea este că nu ne așteptăm ca copiii lui Dumnezeu să se comporte ca cei care nu-L au pe Cristos în viața lor. Biserica e locul care aproape toți suntem de acord că ar trebui să fie de siguranță, acceptare, iertare și lipsit de conflict și durere. Totuși, în majoritatea bisericilor cel puțin câteva elemente de luptă, conflict și ură se strecoară și întunecă acest ideal.
Se întâmplă mai mult în unele biserici decât în altele. Sănătatea spirituală a oamenilor dintr-o biserică și tăria conducerii determină cât de predominant și în ce măsură acest comportament care stârnește diviziuni poate câștiga teren. Scăpat de sub control, încet și sigur degradează temelia vieții spirituale a congregației.
E important să-ți iei privirile de la oamenii implicați și de la biserică în sine și să identifici cauza principală a durerii, a frământării și a deziluzionării. Identifică în mod onest ceea ce simți. Dacă ești ca majoritatea oamenilor, iată câteva posibilități: mânie, amărăciune, dezamăgire, respingere, rănire, gelozie, vulnerabilitate, teamă, rebeliune, mândrie, rușine, stinghereală sau pierdere. Descoperă ce este la baza rănirii tale – nu ceea ce o persoană ți-a spus sau ți-a făcut, ci ceea ce îți cauzează cu adevărat durerea. Apoi caută în Scriptură să descoperi ce spune Dumnezeu despre acel lucru. Ia o concordanță biblică și caută fiecare cuvânt și citește, gândește-te, roagă-te și aplică acele versete. De exemplu, te poți gândi că ești mânios, când în realitate te simți respins. Ce spune Dumnezeu despre respingere? Spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi" (Evrei 13.5), „Te iubesc cu o iubire veșnică" (Ieremia 31.3) și „Eu sunt cu voi în toate zilele" (Matei 28.20).
Când îți identifici într-adevăr rădăcina durerii tale, Dumnezeu are un balsam de înțelepciune, compasiune și dragoste să-ți vindece rănile. Dacă apelezi la El pentru ajutor, privirile tale se mută asupra Lui și sunt luate de la oameni și de la acțiunile lor. Vei înceta să-ți aduci în memorie evenimentul care te-a rănit. Poți fi cu adevărat prejudiciat, rănit sau ofensat. Simți cu siguranță acest lucru. Aceste sentimente sunt produsul secundar al unei realități mai adânci și mai importante care ți-au deraiat pasiunea pentru Dumnezeu, Biserica Lui și scopul Lui pentru viața ta. Dacă sunt neglijate, aceste sentimente vor duce la lăstari de amărăciune care vor afecta în mod negativ fiecare fibră a sufletului tău și te vor jefui de viața din belșug în Cristos (Ioan 10.10). Și nu vrei să se întâmple acest lucru în viața ta.
Cum împiedicăm experiențele dureroase să-și facă lucrarea de distrugere în sufletul nostru? Cartea înțelepciunii din Biblie spune: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!" (Proverbele 4.23) Ne păzim inima atunci când ne alegem cu grijă gândurile, sentimentele, atitudinile și acțiunile. Păzește-ți inima refuzând să rămâi la ceea ce s-a întâmplat, refuzând să te concentrezi la oamenii care te-au rănit și refuzând să denunți slăbiciunile bisericii. Să renunți la amărăciune necesită umilință, însă „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți" (Iacov 4.6, Proverbele 3.34). E nevoie de atitudine de iertare și de acțiuni (Matei 18.22, Marcu 11.27, Efeseni 4.32, Coloseni 3.13), fără idei de răzbunare (Romani 12.19). În cea mai mare parte va fi necesară puterea Duhului Sfânt care să lucreze în și prin tine (Efeseni 3.16).
Nu da vina pe Dumnezeu pentru felul în care se poartă copiii Lui. Nici nu abandona biserica. Există mult mai mulți oameni dedicați, plini de îndurare, iubitori și iertători decât cei care nu sunt așa în majoritatea bisericilor. Caută-i. Petrece timp cu ei. Dacă nu-i poți găsi, găsește o altă biserică (foarte rar se întâmplă să nu-i poți găsi chiar în cele mai dificile medii bisericești). Biserica e ideea lui Dumnezeu și El o protejează cu credincioșie, chiar dacă uneori e îndurerat de comportamentul ei (vezi Apocalipsa 2-3).
Poți avea speranță, deoarece cauți vindecare la Domnul. Acum depinde de tine să faci ceea ce trebuie și să-ți îndrepți privirile la Persoana care va schimba cu adevărat viața ta mai presus și dincolo de această rănire. Isus a promis: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară." (Matei 11.28-30)
English
Am fost apăsat și rănit de biserică în trecut. Cum pot depăși acest lucru și să-mi înnoiesc pasiunea pentru biserică și dorința de a merge la biserică?
