Întrebare
Ce este rastafarianismul?
Răspuns
Cuvântul rastafarianism aduce adesea în minte imagini stereotipice cu dreadlocks (împletituri lungi sau șuvițe naturale răsucite), ganja (marihuana), străzile din Kingston, Jamaica, și ritmurile reggae ale lui Bob Marley. Rastafarienii nu au lideri recunoscuți universal și nici principii universal definite. E o mișcare de conștiență a negrilor – afro-caraibieni – și există o diviziune între religie și conștiența socială care o însoțește, astfel că oamenii pot aprecia ceea ce fac adepții rasta din punct de vedere social, fără să îmbrățișeze religia.
Mișcarea își ia numele de la titlul „Ras Tafari". În limba etiopiană (amharic), ras înseamnă „cap", „prinț" sau „mareșal", iar tafari înseamnă „a fi de temut". În cadrul sistemului rastfarianismului, termenul e o referire mai ales la Ras Tafari Makonnen (1892-1975), care a devenit împăratul Haile Selassie I al Etiopiei (numele lui de botez creștin), odată cu încoronarea sa în 1930, când Selassie a fost lăudat cu titlurile de „Leul lui Iuda, Alesul lui Dumnezeu, Împăratul Împăraților". Acest lucru a stârnit o undă de șoc în toată cultura afro-caraibiană. Pe străzile din Kingston, Jamaica, predicatori precum Joseph Hibbert au început să proclame că Haile Selassie era mult așteptatul Mesia, aceasta fiind a doua venire a lui Cristos. Astfel a apărut o direcție a mișcării Rastafari, care îl privea pe Selassie ca fiind Dumnezeul cel viu și mesia negrilor care va răsturna ordinea existentă și va aduce o domnie a negrilor.
O altă direcție a Rastei a apărut alături de cea mesianică. Acest grup își are originile în persoana lui Leonard Percival Howell și are elemente hinduse clare. Cândva între perioada de început și mijloc a anilor '30, Howell a conceput un pamflet de 14 pagini, „Cheia promisă", care a pus bazele pentru o a doua direcție a Rastafarianismului, aflată sub influența hinduismului și a rozicrucianismului. Mulți lideri ai acestei direcții au fost au fost și francmasoni. Rezultatul a fost un fel de panteism Rastafarian, care caută „Spiritul Leului în fiecare dintre noi: spiritul lui Cristos".
Un sumar al teologiei Rastafariene, după cum este evidențiată în direcția panteistă: credința că „Dumnezeu e om și omul e Dumnezeu"; că mântuirea e pământească; că ființele umane sunt chemate să celebreze și să protejeze viața; că cuvântul rostit, ca manifestare a prezenței și a puterii divine, poate atât să creeze, cât și să aducă distrugere; că păcatul e atât personal, cât și colectiv; și că frații Rasta sunt oamenii aleși să manifeste puterea lui Dumnezeu și să promoveze pacea în lume.
Ambele direcții Rasta sunt în contrast direct cu Cuvântul lui Dumnezeu revelat în Biblie. Mai întâi, Haile Selassie nu este Mesia. Cei care se închină lui în acest fel venerează un dumnezeu fals. Există un singur Împărat al împăraților, un singur Leu al lui Iuda, și acela este Isus Cristos (vezi Apocalipsa 5.5, 19.16), care Se va întoarce în viitor să Își așeze Împărăția pe pământ. Înainte de venirea Lui va avea loc un mare necaz, după care lumea întreagă Îl va vedea pe Isus „venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă" (vezi Matei 24.29-31). Haile Selassie a fost om și, ca toți oamenii, s-a născut, a trăit și a murit. Isus Cristos, adevăratul Mesia, e viu și stă la dreapta Tatălui (Evrei 10.12).
Direcția panteistă a Rastei e la fel de falsă și se bazează pe aceeași minciună a lui Satan pe care o spune oamenilor încă din Grădina Eden: „veți fi ca Dumnezeu" (Genesa 3.4). Există un singur Dumnezeu, nu mai mulți, și cu toate că credincioșii au parte de locuirea în ei a Duhului Sfânt și-I aparținem lui Dumnezeu, nu suntem Dumnezeu. „Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine." (Isaia 46.9) Mai mult, mântuirea nu este pământească, o altă idee antiscripturală din categoria „mântuirii prin fapte". Nicio măsură de lucrări pământești sau fapte bune nu ne poate face să fim acceptați de un Dumnezeu sfânt și perfect, și tocmai de aceea L-a trimis pe Fiul Său sfânt și perfect să moară pe cruce, să plătească pedeapsa pentru păcatele noastre (2 Corinteni 5.21). Și, în cele din urmă, rastafarienii nu sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Scriptura este clară că evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu și că încă nu a încheiat planul de răscumpărare a lor (Exodul 6.7, Leviticul 26.12, Romani 11.25-27).
English
Ce este rastafarianismul?
