Întrebare
Există rău necesar?
Răspuns
Dietrich Bonhoeffer a scris odată: „Ce e mai rău decât să faci răul e să fii rău.” Cuvintele acestea au fost folosite în apărarea acțiunilor lui în complotul de asasinare a lui Adolf Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un asasinat e un lucru rău, dar unii, inclusiv Bonhoeffer, l-ar numi un rău necesar, în lumina răului mai mare al Holocaustului. E acest concept de „rău necesar” susținut de Scriptură?
Probabil că prima dată ar trebui să definim cuvântul rău. În Scriptură se întâlnesc două folosiri diferite ale cuvântului: dezastre naturale și comportament deficitar din punct de vedere moral (rău). În Isaia 45.7, e o referire la faptul că Dumnezeu creează răul: „Eu formez lumina și creez întunericul: Eu fac pacea și creez răul: Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.” (traducere liberă după Biblia în limba engleză, versiunea King James) Cuvântul rău din acest pasaj înseamnă „dezastru” sau „catastrofă”. Paralelismul antitetic al artei poetice plasează răul în contrast cu pacea. Sensul este că Dumnezeu aduce timpuri de pace și timpuri de necaz.
Un alt tip de rău care denotă ceva rău sau greșit din punct de vedere moral e menționat în Matei 12.35, unde un om „bun” e pus în contrast cu un om „rău”. Vezi și Judecătorii 3.12, Proverbele 8.13 și 3 Ioan 1.11.
Ambele definiții trebuie examinate în raport cu întrebarea legată de „răul necesar”. Iona a fost un profet chemat de Dumnezeu să vestească judecata asupra cetății Ninive (Iona 1.2) În loc să asculte, Iona a încercat să fugă cu o corabie. Dumnezeu a trimis o furtună violentă cumplită împotriva corabiei și oamenii de la bord s-au temut pentru viața lor. Drept urmare, Iona a fost de acord să fie aruncat de pe corabie, și când a ajuns în apă, Dumnezeu avea pregătit un pește mare care să-l înghită și să-l țină timp de trei zile. Furtuna și timpul petrecut în burta peștelui au fost „rele” (în sensul de „catastrofice”) pentru Iona, dar au fost un rău „necesar” pentru a-l întoarce pe Iona de la neascultarea lui. Nu numai că Iona a fost restaurat, ci întreaga cetate Ninive a fost salvată (Iona 3.10).
În istoria biblică au fost oameni care au făcut ceea ce știau că e rău pentru a îndeplini un presupus „bine”. Un exemplu de acest fel e regele Saul, care și-a luat asupra lui să aducă o jertfă Domnului în loc să-l aștepte pe Samuel. Saul știa că e greșit să aducă jertfa, dar s-a gândit că să o aducă (în cinstea lui Dumnezeu) e mai bine decât să nu o aducă. Dumnezeu nu a văzut în acest fel lucrurile. Rezultatul neascultării lui Saul a fost moartea care a urmat și pierderea împărăției (1 Samuel 13.8-14).
Rareori va susține cineva că a minți nu e un rău moral. Totuși, în două situații în Vechiul Testament, minciuna e urmată de un rezultat pozitiv. Moașele evreice se pare că au primit binecuvântarea lui Dumnezeu după ce l-au mințit pe Faraon (Exodul 1.15-21) și acțiunile lor se pare că au salvat viața multor băieți evrei. Curva Rahav l-a mințit pe împăratul Ierihonului pentru a proteja iscoadele israelite care se ascundeau pe acoperișul ei (Iosua 2.5). Mai târziu, Dumnezeu a cruțat-o pe ea și familia ei, când israeliții au distrus Ierihonul. Au fost aceste minciuni un „rău necesar”? E important de observat că Biblia nu scuză în mod specific minciuna. Moașele evreice au ales să asculte porunca lui Dumnezeu mai presus decât porunca lui Faraon. Dumnezeu nu le-a binecuvântat din cauza minciunii, ci din cauza ascultării de El. Rahav a fost cruțată nu fiindcă a mințit, ci pentru că a găzduit iscoadele cu credință (Iosua 6.17, Evrei 11.31). Într-adevăr, minciuna ei era parte din planul de a-i ascunde. Dacă nu ar fi mințit, e de imaginat că spionii ar fi fost uciși – în afară de faptul că Dumnezeu ar fi intervenit în alt mod. Un argument similar poate fi adus în cazul moașelor. În orice caz, ambele minciuni pot fi văzute ca cel mai mic dintre două rele posibile.
A fost răul din cazul moașelor necesar? Dar cel din cazul lui Rahav? „Necesar ” e o exagerare, chiar dacă rezultatul final a fost pozitiv. Chiar dacă minciuna pare să-i fi fost benefică cuiva, ceea ce moașele și Rahav au făcut a fost un lucru păcătos, și astfel de păcate au fost purtate de Isus pe cruce (Isaia 53.6).
Rareori, dacă e să fie, va fi să treci printr-o situație în care două rele sunt singurele variante posibile. Putem fi forțați să facem lucruri care pot fi dezgustătoare pentru noi sau împotriva judecății bune. Însă dat fiind faptul că Dumnezeu vrea sfințenie în poporul Lui (1 Petru 1.15), nu pare prea probabil să fie vreodată „necesar” să comitem păcat.
English
Există rău necesar?
