Întrebare
Ce e Regula de Aur?
Răspuns
„Regula de Aur" e numele dat unui principiu pe care ni l-a spus Isus în Predica de pe munte. Cuvintele propriu-zise „Regula de Aur" nu se găsesc în Scriptură, așa cum nu se găsesc nici cuvintele „Predica de pe munte". Aceste titluri au fost adăugate ulterior de echipele de traducători ai Bibliei, pentru a face studiul Bibliei puțin mai ușor. Expresia „Regula de Aur" a început să-i fie atribuită acestei învățături a lui Isus în secolele XVI-XVII.
Ceea ce numim Regula de Aur se referă la Matei 7.12: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii." Isus cunoștea inima umană și egoismul ei. De altfel, în versetul precedent îi descrie pe oameni ca fiind din fire „răi" (versetul 11). Regula de Aur a lui Isus ne oferă un standard după care oamenii egoiști în mod natural să-și poată măsura acțiunile: să-i trateze în mod activ pe alții așa cum le-ar plăcea și lor să fie tratați.
Domnul Isus condensează excepțional întregul Vechi Testament în acest singur principiu, luat din Leviticul 19.18: „Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul." Din nou, vedem implicația că oamenii sunt în mod natural iubitori de sine, iar porunca folosește acel cusur uman ca punct de pornire în cum să-i tratăm pe alții.
Oamenii în mod universal cer respect, dragoste și apreciere, fie că merită, fie că nu. Isus a înțeles această dorință și a folosit-o să promoveze un comportament evlavios. Vrei să ți se arate respect? Atunci respectă-i pe ații. Tânjești după un cuvânt spus cu bunătate? Atunci spune-le cuvinte pline de bunătate altora. „Este mai ferice să dai decât să primești." (Fapte 20.35) Regula de Aur e, de asemenea, parte din a doua cea mai mare poruncă, precedată numai de porunca de a-L iubi pe Însuși Dumnezeu (Matei 22.37-39).
Ce e interesant de observat cu privire la Regula de Aur e că niciun alt sistem religios sau filosofic nu conține ceva egal cu ea. Regula de Aur a lui Isus nu e „etica reciprocității", atât de des expusă de moraliștii necreștini. În mod frecvent, criticii liberali și umaniștii seculari încearcă să elimine prin explicații unicitatea Regulii de Aur, spunând că e o etică comună împărtășită de toate religiile. Lucrurile nu sunt așa. Porunca lui Isus conține o deosebire subtilă, dar foarte importantă. O observare rapidă a ceea ce spun religiile estice va lămuri acest lucru:
• Confucianismul: „Nu le face altora ceea ce nu vrei să-ți facă ei ție." (Analectele 15.23)
• Hinduismul: „Acesta este rezumatul îndatoririlor: nu le face altora ceea ce ți-ar provoca durere dacă ți-ar fi făcut ție." (Mahabharata 5:1517)
• Budismul: „Nu-i răni pe alții în feluri care te-ar face și pe tine să te doară." (Udanavarga 5.18)
Aceste ziceri sunt asemănătoare cu Regula de Aur, dar sunt enunțate în formă negativă și se bazează pe pasivitate. Regula de Aur a lui Isus e o poruncă pozitivă de a manifesta dragoste proactiv. Religiile estice spun: „Abține-te să faci"; Isus spune: „Fă!" Religiile estice spun că e suficient să-ți ții în frâu comportamentul negativ; Isus spune să căutăm moduri de a acționa pozitiv. Datorită naturii „răsturnate" a zicerilor necreștine, acestea au fost numite „regula de argint".
Unii L-au acuzat pe Isus că a „împrumutat" ideea Regulii de Aur de la religiile estice. Însă textele confucianismului, ale hinduismului și ale budismului citate mai sus au fost toate scrise între anii 500 și 400 î.Cr., cel mai devreme. Isus a luat Regula de Aur din cartea Leviticul, scrisă în jurul anului 1450 î.Cr. Așadar, sursa pentru Regula de Aur precedă „regula de argint" cu aproape 1.000 de ani. Cine a „împrumutat" de la cine?
Porunca de a iubi e ceea ce separă etica creștină de etica tuturor celorlalte religii. De altfel, felul în care Biblia susține dragostea include porunca radicală de a-i iubi chiar și pe dușmanii tăi (Matei 5.43-44, cf. Exodul 23.4-5). Acesta este un lucru nemaiauzit în alte religii.
A asculta imperativul creștin de a-i iubi pe alții e marca unui creștin adevărat (Ioan 13.35). De altfel, creștinii nu pot pretinde că-L iubesc pe Dumnezeu, dacă nu-i iubesc, de asemenea, în mod activ pe alții. „Dacă zice cineva: «Eu iubesc pe Dumnezeu» și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?" (1 Ioan 4.20) Regula de Aur însumează această idee și aparține în mod unic Scripturii iudeo-creștine.
English
Ce e Regula de Aur?
