Întrebare
Ce a fost robia/exilul babilonian?
Răspuns
Robia sau exilul babilonian se referă la perioada de timp din istoria lui Israel când evreii au fost luați robi de către împăratul Nebucadnețar al II-lea al Babilonului. E o perioadă importantă din istoria biblică, fiindcă atât robia/exilul, cât și întoarcerea și restaurarea națiunii evreiești au fost împlinirea profețiilor vechi-testamentare.
Dumnezeu a folosit Babilonul ca agent al judecății Sale împotriva lui Israel pentru păcatul idolatriei și al rebeliunii lor împotriva Lui. De fapt, au fost câteva momente diferite în această perioadă (607-586 î.Cr.) când evreii au fost luați robi în Babilon. Cu fiecare rebeliune succesivă împotriva stăpânirii babiloniene, Nebucadnețar își conducea armatele împotriva lui Iuda, până când au asediat Ierusalimul vreme de peste un an, omorând mulți oameni și distrugând templul evreiesc, luând robi multe mii de evrei și lăsând Ierusalimul în ruine.
Așa cum a fost profețit în Scriptură, poporul evreu va primi permisiunea să se întoarcă în Ierusalim după 70 de ani de exil. Profeția a fost împlinită în anul 537 î.Cr., și împăratul Cirus al Persiei i-a lăsat pe evrei să se întoarcă în Israel și să înceapă reconstruirea orașului și a Templului. Întoarcerea sub îndrumarea lui Ezra a dus la o trezire în rândul evreilor și la reconstruirea Templului.
Sub domnia împăratului Nebucadnețar al II-lea, Imperiul Babilonian s-a răspândit în tot Orientul Mijlociu, și în jurul anului 607 î.Cr., împăratul Ioiachim al lui Iuda a fost forțat să se supună, devenind vasal al lui Nebucadnețar (2 Împărați 24.1). În acest timp Nebucadnețar a luat robi mulți dinrte cei mai frumoși și inteligenți băieți tineri din fiecare oraș din Iuda, printre care și Daniel, Hanania (Șadrac), Mișael (Meșac) și Azaria (Abed-Nego). După trei ani de servitute față de Nebucadnețar, Ioiachim al lui Iuda s-a răsculat împotriva stăpânirii babiloniene și din nou au căutat ajutor la Egipt. După ce și-a trimis armata să rezolve problema revoltei din Iuda, Nebucadnețar însuși a plecat din Babilon în anul 598 î.Cr., pentru a interveni în problemă. Sosind la Ierusalim în jurul lunii martie din 597 î.Cr., Nebucadnețar a asediat Ierusalimul, preluând controlul zonei și ducându-i robi cu el pe fiul lui Ioiachim, Ioiachin, familia lui și aproape toată populația lui Iuda, lăsându-i în țară numai pe cei mai săraci oameni (2 Împărați 24.8-16).
La momentul acela Nebucadnețar l-a desemnat pe împăratul Zedechia să domnească peste Iuda ca reprezentant al său, dar după nouă ani în care tot nu și-au învățat lecția, Zedechia i-a condus pe cei din Iuda într-o ultimă rebeliune împotriva Babilonului (2 Împărați 24-25). Influențat de proroci falși și ignorând avertizările lui Ieremia, Zedechia a decis să se alăture coaliției formate din Edom, Moab, Amon și Fenicia într-o revoltă împotriva lui Nebucadnețar (Ieremia 27.1-15). Drept urmare, Nebucadnețar a împresurat din nou orașul Ierusalim. Ierusalimul a căzut în 587 sau 586 î.Cr., și Zedechia a fost luat rob în Babilon, după ce i-a văzut pe fiii săi uciși înaintea lui și după ce i s-au scos ochii (2 Împărați 25). În acest moment Ierusalimul a fost lăsat în paragină, Templul a fost distrus și toate casele au fost arse. Majoritatea evreilor au fost duși robi, însă, din nou, Nebucadnețar a lăsat o rămășiță de oameni săraci să fie agricultori și viticultori (2 Împărați 25.12).
Cărțile 2 Cronici și 2 Împărați tratează mare parte din timpul care a dus la căderea atât a Regatului de Nord, cât și a lui Iuda. Ele vorbesc și despre distrugerea Ierusalimului de către Nebucadnețar și începutul robiei babiloniene. Ieremia a fost unul dintre profeții din timpul de până la căderea Ierusalimului și exil, iar Ezechiel și Daniel au fost scrise în timp ce evreii se aflau în exil. Ezra tratează întoarcerea evreilor așa cum a fost promis cu 70 de ani înainte de către Dumnezeu prin prorocii Ieremia și Isaia. Cartea Neemia acoperă și ea întoarcerea și reconstruirea Ierusalimului după încheierea exilului.
Robia babiloniană a avut un impact foarte semnificativ asupra națiunii lui Israel când s-a întors în țară – nu va mai fi coruptă niciodată de idolatrie și de dumnezeii falși ai națiunilor înconjurătoare. După întoarcerea evreilor în Israel și reconstruirea Templului, a avut loc o trezire între ei. Vedem aceste relatări în Ezra și Neemia, când națiunea se întoarce din nou la Dumnezeul care i-a izbăvit de dușmanii lor.
Așa cum a promis Dumnezeu prin prorocul Ieremia, El i-a judecat pe babilonieni pentru păcatele lor, și Imperiul Babilonian a căzut în fața armatelor Persiei în 539 î.Cr., demonstrând încă o dată că promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate.
Perioada de șaptezeci de ani a robiei babiloniene e o parte importantă din istoria lui Israel, și creștinii trebuie să fie familiarizați cu ea. La fel ca multe alte evenimente din Vechiul Testament, această relatare istorică demonstrează credincioșia lui Dumnezeu față de poporul Său, judecata pentru păcat și siguranța promisiunilor Lui.
English
Ce a fost robia/exilul babilonian?
