Întrebare
Ce este rugăciunea de mijlocire?
Răspuns
Foarte simplu, rugăciunea de mijlocire este actul rugăciunii în numele altora. Rolul de mediator în rugăciune a fost predominant în Vechiul Testament, în cazurile lui Avraam, Moise, David, Samuel, Ezechia, Ilie, Ieremia, Ezechiel și Daniel. Hristos este descris în Noul Testament ca și mijlocitorul suprem și, din cauza aceasta, toată rugăciunea creștină devine mijlocire, devreme ce Îi este oferită lui Dumnezeu prin și din partea lui Hristos. Isus a înlăturat prăpastia dintre noi și Dumnezeu când a murit pe cruce. Datorită mijlocirii Domnului Isus, noi putem acum mijloci în rugăciune pentru alți creștini sau pentru cei pierduți, rugându-L pe Dumnezeu să le îndeplinească cererile, potrivit voii Sale. „Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2.5). „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!” (Romani 8.34).
Un model extraordinar de rugăciune de mijlocire se găsește în Daniel 9. Ea are toate elementele unei rugăciuni adevărate de mijlocire. Este ca răspuns la Cuvânt (v.2); este caracterizată de frecvență (v.3) și lepădare de sine (v.4); este identificată în mod altruist cu poporul lui Dumnezeu (v.5); întărită prin mărturisire (v.5-15), dependentă de caracterul lui Dumnezeu (v.4,7,9,15); și are ca scop gloria lui Dumnezeu (v.16-19). La fel ca Daniel, creștinii trebuie să vină la Dumnezeu din partea altora cu o inimă frântă și cu o atitudine de pocăință, recunoscându-și propria nevrednicie și cu un sentiment de lepădare de sine. Daniel nu spune: „Am dreptul să Îți cer asta, Doamne, pentru că sunt unul dintre mijlocitorii Tăi speciali, aleși.” El spune: „Sunt un păcătos” și, drept urmare, „Nu am dreptul să cer nimic.” Adevărata rugăciune de mijlocire caută nu doar să cunoască voia lui Dumnezeu și să o vadă împlinită, ci să o vadă împlinită fie că este în folosul nostru, fie că nu și indiferent de cât ne costă. Adevărata rugăciune de mijlocire caută gloria lui Dumnezeu, și nu a noastră.
Iată o listă parțială a celor pentru care trebuie să înălțăm rugăciuni de mijlocire: toți cei aflați în poziții de autoritate (1 Timotei 2.2); slujitorii Evangheliei (Filipeni 1.19); Biserică (Psalmul 122.6); prieteni (Iov 42.8); concetățeni (Romani 10.1); cei bolnavi (Iacov 5.14); dușmani (Ieremia 29.7); cei care ne persecută (Matei 5.44); cei care ne părăsesc (2 Timotei 4.16); și pentru toți oamenii (1 Timotei 2.1).
Există o idee eronată în creștinismul contemporan, și anume că acei care rostesc rugăciuni de mijlocire sunt o clasă specială de „supercreștini”, chemați de Dumnezeu la o slujbă specifică de mijlocire. Biblia este clară în ce privește faptul că toți creștinii sunt chemați să fie mijlocitori. Toți creștinii au Duhul Sfânt în inimi și, tot așa cum El mijlocește pentru noi potrivit cu voia lui Dumnezeu (Romani 8.26-27), trebuie să mijlocim și noi unii pentru alții. Nu este un privilegiu limitat unei elite creștine exclusive; este o poruncă pentru toți. De fapt, a nu mijloci pentru alții este păcat. „Departe iarăși de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!” (1 Samuel 12.23).
Cu siguranță Petru și Pavel, atunci când le-au cerut altora să mijlocească pentru ei, nu și-au limitat cererea la cei cu o chemare specială la mijlocire. „Deci Petru era păzit în temniță, și biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.” (Faptele Apostolilor 12.5). Observați că întreaga biserică s-a rugat pentru el, nu doar aceia cu un dar al mijlocirii. În Efeseni 6.16-18 Pavel le dă îndemnuri credincioșilor din Efes – tuturora – privitoare la fundamentele vieții creștine, care includ mijlocirea „în toată vremea, cu tot felul de rugăciuni și cereri”. În mod clar, rugăciunea de mijlocire este parte din viața creștină pentru toți credincioșii.
Mai mult, Pavel a căutat rugăciunea pentru el din partea tuturor credincioșilor din Roma în Romani 15.30. El de asemenea i-a îndemnat pe coloseni să mijlocească pentru el în Coloseni 4.2-3. În nicio cerere biblică pentru mijlocire nu este vreo indicație că doar un anumit grup de oameni ar putea mijloci. În mod contrar, acei care apelează la alții ca să mijlocească pentru ei pot folosi tot ajutorul pe care îl pot primi! Ideea că mijlocirea este un privilegiu și o chemare doar pentru unii creștini este fără bază biblică. Și mai rău, este o idee distructivă, care adesea duce la mândrie și la un sentiment de superioritate.
Dumnezeu îi cheamă pe toți creștini să fie mijlocitori. Este dorința lui Dumnezeu ca fiecare credincios să fie activ în rugăciunea de mijlocire. Ce privilegiu minunat și înălțător avem în faptul că putem veni cu îndrăzneală înaintea tronului Dumnezeului Atotputernic cu rugăciunile și cererile noastre!
English
Ce este rugăciunea de mijlocire?
