Întrebare
E în regulă să „punem o lână" înaintea Domnului în rugăciune?
Răspuns
Conceptul de a „pune înainte o lână" vine din istorisirea cu Ghedeon, un conducător al lui Israel, din Judecătorii 6. Când Dumnezeu l-a îndrumat să adune trupele israelite să înfrângă invadatorii madianiți, Ghedeon a vrut să fie sigur că a fost cu adevărat vocea lui Dumnezeu cea pe care a auzit-o și că I-a înțeles instrucțiunile. I-a cerut lui Dumnezeu un semn care să dovedească că era într-adevăr voia Lui. Astfel că a pus o bucată de lână afară peste noapte și I-a cerut lui Dumnezeu să o facă să se ude, în timp ce pământul din jurul ei să rămână uscat. Dumnezeu, plin de îndurare, a făcut cum I-a cerut Ghedeon, și dimineața lâna era destul de udă încât să producă un pahar de apă când a fost stoarsă.
Însă credința lui Ghedeon era atât de slabă, încât I-a cerut lui Dumnezeu un alt semn – de această dată să mențină o altă lână uscată, în timp ce pământul din jur să fie ud. Din nou, Dumnezeu S-a conformat, și Ghedeon s-a convins în cele din urmă că Dumnezeu chiar a vrut să zică ceea ce a spus și că națiunea lui Israel va avea parte de victoria pe care a promis-o Îngerul Domnului în Judecătorii 6.14-16. Punerea afară a lânii a fost a doua dată când Ghedeon cerea un semn că Dumnezeu chiar îi vorbea și că va face ceea ce a zis.
Sunt câteva lecții pentru noi în istorisirea cu Ghedeon. Mai întâi, Dumnezeu e deosebit de îndurător și răbdător cu noi, mai ales atunci când credința noastră este slabă. Ghedeon știa că se află pe un teren periculos și încerca răbdarea lui Dumnezeu cerându-I multiple semne. După primul semn cu lâna, a spus: „Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea și nu voi mai vorbi decât de data aceasta." (Judecătorii 6.39) Însă Dumnezeul nostru e un Dumnezeu plin de milă, iubitor și răbdător, care ne cunoaște slăbiciunile. Totuși, istoria lui Ghedeon trebuie să ne slujească de învățătură, nu ca model de comportament. Domnul Isus a spus în două ocazii că „un neam viclean și preacurvar cere un semn" (Matei 12.39, 16.1-4). Ce voia să spună e că semnele pe care deja li le dăduse – faptul că împlinise prorociile Vechiului Testament, vindecările, minunile – erau suficiente ca ei să răspundă la adevăr, dacă adevărul îl căutau. Dar în mod clar nu făceau acest lucru.
O altă lecție cu privire la lâna lui Ghedeon e că aceia care cer semne dau dovadă de o credință slabă și imatură care oricum nu va fi convinsă de semne! Ghedeon a primit mai mult decât suficientă informație fără semnele cu lâna. Dumnezeu îi spusese că va avea victorie (v. 14) și răspunsese la o cerere anterioară de a primi un semn cu o manifestare miraculoasă de putere prin foc (v. 16). Însă Ghedeon a mai cerut două semne din cauza nesiguranței lui. În mod similar, chiar și atunci când Dumnezeu ne dă semnul pe care îl cerem, acesta nu ne oferă lucrul după care tânjim, pentru că credința noastră șovăitoare încă se îndoiește. Acest lucru ne face să cerem și mai multe semne, însă niciunul dintre ele nu ne oferă asigurarea de care avem nevoie, pentru că problema nu e cu puterea lui Dumnezeu, ci cu capacitatea noastră de a o percepe.
Un aspect problematic în urmarea exemplului lui Ghedeon de a pune înainte o lână este că nu este luat în calcul faptul că situația noastră și a lui nu sunt comparabile. Ca creștini, avem două mijloace puternice care lui Ghedeon i-au lipsit. În primul rând avem Cuvântul lui Dumnezeu complet, care știm că e „[insuflat] de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3.16-17). Dumnezeu ne-a asigurat că Cuvântul Lui e tot ceea ce avem nevoie ca să fim „cu totul destoinici" pentru orice și pentru toate lucrurile din viață. Nu avem nevoie de dovezi experiențiale (semne, voci, minuni) ca să verificăm ceea ce deja ne-a spus în Cuvântul Lui. Un al doilea avantaj pe care îl avem față de Ghedeon este că fiecare creștin are în el Duhul Sfânt, care e Însuși Dumnezeu care locuiește în inima lui ca să-L călăuzească, să-l îndrume și să-l încurajeze. Înainte de Pogorârea Duhului Sfânt, credincioșii aveau doar Vechiul Testament și erau îndrumați din exterior de Dumnezeu prin mâna providențială a lui Dumnezeu. Acum avem Biblia completă din partea Lui și prezența Lui în inima noastră.
În loc să căutăm semne prin intermediul lânii, trebuie să fim mulțumiți să cunoaștem voia lui Dumnezeu pentru noi în fiecare situație, în fiecare zi: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi" (Coloseni 3.16); „Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi" (1 Tesaloniceni 5.16-18); „Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl" (Coloseni 3.17). Dacă aceste lucruri caracterizează viața noastră, deciziile pe care le luăm vor fi în acord cu voia lui Dumnezeu, El ne va binecuvânta în mod nemăsurat cu pacea și asigurarea Lui și nu va fi deloc nevoie să punem înainte lână sau să cerem semne.
English
E în regulă să „punem o lână" înaintea Domnului în rugăciune?
