Întrebare
Ce însemna în Biblie să îți rupi hainele?
Răspuns
Ruperea hainelor este o tradiție veche printre evrei și este asociată cu doliul, durerea și pierderea. Prima mențiune despre cineva care își rupe hainele este în Geneza. "Ruben s-a întors la groapă şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele." (Geneza 37:29) La scurt timp după aceea, "[Iacov] şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său" (Geneza 37:34), când a crezut că Iosif a fost ucis.
Alte exemple biblice de bărbați care și-au rupt hainele pentru a-și exprima durerea și tristețea sunt David, când Saul și Ionatan au fost uciși (2 Samuel 1:11-12); Elisei, când Ilie a fost luat la cer (2 Regi 2:11-12); Iov, când a fost lipsit de tot ceea ce avea (Iov 1:20); Iefta, când a aflat rezultatul jurământului său nesăbuit (Judecători 11: 34-35); Mardoheu, când a aflat de complotul lui Haman de a-i distruge pe evrei (Estera 4: 1); Ahab, când Ilie a pronunțat o hotărâre împotriva lui (1 Regi 21: 27); și Pavel și Barnaba, când oamenii din Listra au început să li se închine (Fapte 14: 14).
Uneori, ruperea hainelor era însoțită de alte semne de umilință și durere, cum ar fi rasul capului (Iov 1:20), aruncarea prafului pe sine (Iov 2:12) și purtarea sacului (2 Samuel 3:31).
Au fost momente în care oamenii ar fi trebuit să-și rupă hainele, dar nu au făcut-o. Profetul Ieremia a primit Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la o judecată care urma să vină în curând asupra lui Iuda. Ieremia a scris cu credincioșie profeția pe un sul și i-a transmis-o regelui Ioiachim. Regele a ascultat prima parte a profeției, dar apoi a luat un cuțit, a tăiat sulul în bucăți și l-a ars în vatră (Ieremia 36:23). Acest act nelegiuit a fost întâmpinat cu un stoicism înfiorător de către ajutoarele sale: "Împăratul şi toţi slujitorii lui care au auzit toate cuvintele acelea nu s-au înspăimântat şi nu şi-au sfâşiat hainele." (versetul 24) Dacă a existat vreodată un moment în care să-ți rupi hainele, acesta era acela; dar acești oameni nu au avut nicio teamă de Dumnezeu, nicio remușcare, nicio convingere de păcat.
Este interesant faptul că marele preot nu avea voie să-și rupă hainele: "Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi ... sfâşie veşmintele." (Leviticul 21:10) Natura specială a funcției de mare preot impunea o separare de unele dintre obiceiurile comune, inclusiv de cel al doliului.
În Antichitate, ruperea hainelor era o exprimare publică și puternică a durerii. Practica este continuată și astăzi în practica evreiască a keriah-ului. Ritualul de astăzi este mai puțin spontan și mai reglementat: haina este tăiată de un rabin în cadrul unui serviciu funerar, momente în care ce cei îndurerați recită cuvinte legate de suveranitatea lui Dumnezeu. O tradiție spune că persoana în doliu trebuie să rupă haina peste inimă - semn al unei inimi frânte.
Mai importante decât manifestările exterioare de mâhnire sunt adevărata durere pentru păcat și pocăința autentică a inimii. Profetul Ioel a transmis porunca lui Dumnezeu: "Sfâșiați-vă inimile, nu hainele." (Ioel 2:13) Cel care vede inima cere mai mult decât un ritual exterior. Iar porunca a venit cu o promisiune: "Întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite." (Ioel 2:13; cf. Psalmul 34:18)
English
Ce însemna în Biblie să îți rupi hainele?
