Întrebare
Ce spune Biblia despre rușine și regret?
Răspuns
Cu toții experimentăm o anumită măsură de rușine și regret cu privire la păcatele comise în trecut. Biblia are multe de zis despre rușine și regret și în Biblie există numeroase exemple de oameni care au experimentat aceste sentimente negative.
Îți poți imagina rușinea și regretul cu care au trăit Adam și Eva după ce au păcătuit? Au distrus creația perfectă pe care a făcut-o Dumnezeu. Adam și Eva trăiau într-o lume perfectă, aveau minte și trup perfecte și aveau o părtășie perfect apropiată cu Dumnezeu. Când au ales să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, toată creația lui Dumnezeu a fost supusă efectelor păcatului, aici fiind incluse boala, degradarea, moartea și separarea de Dumnezeu pentru eternitate. Fiecare ființă umană care s-a născut după aceea s-a născut cu o natură păcătoasă – înclinația naturală spre păcat. Din fericire, Dumnezeu e suveran și a avut un plan chiar și atunci ca să răscumpere lumea Lui prin Fiul Său, Isus Cristos, și să-i dea omenirii posibilitatea de salvare și viață veșnică cu El. Însă Adam și Eva trebuie că și-au trăit viața pe pământ cu mult regret pentru pierderea inocenței și a binecuvântărilor asociate. Știm că le-a fost rușine de goliciunea lor (Genesa 3.10). Trebuie că și-au trăit restul vieții cu regret – la urma urmei, își aminteau paradisul.
Un alt exemplu biblic de rușine și regret este experiența apostolului Petru. Ioan 13.37-38 descrie noaptea trădării lui Isus. Chiar după mâncarea de Paște, Petru Îi spune lui Isus că își va da viața pentru Domnul său. Isus îi răspunde spunându-i că chiar în acea noapte Petru va nega de trei ori chiar că Îl cunoaște pe Domnul. Mai târziu în noaptea aceea, de teama de a-și pierde viața, Petru neagă chiar faptul că Îl cunoaște pe Isus (Ioan 18.15-27, Matei 26.31-35, 69-75). După ce Petru Îl neagă pe Cristos, „a ieșit afară și a plâns cu amar” (Luca 22.62). Mai târziu, Petru a fost restaurat și a crescut în credință, devenind unul dintre Părinții fondatori ai Bisericii Primare. Petru într-adevăr „i-a întărit pe frații săi” după ce a fost iertat, așa cum a prevestit Isus (Luca 22.32). Cu toate că Petru trebuie să fi trăit cu multă rușine și regret pentru lepădarea sa publică de Cristos, înțelegerea sa mai adâncă a Persoanei și a lucrării lui Cristos au biruit sentimentele lui de eșec. Și-a dat seama că a fost iertat de harul lui Dumnezeu și a trecut de la regretul personal la a hrăni oile lui Cristos (Ioan 21.17).
Biblia ne învață că, atunci când ne mărturisim păcatele și avem credință în jertfa lui Cristos și în învierea Lui, devenim copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1.12). Suntem curățați de toate fărădelegile noastre (Coloseni 1.15-22) și mântuirea noastră e sigură pentru veșnicie (Ioan 10.27-30, Evrei 7.24-25). Pe măsură ce creștem spiritual petrecând în fiecare zi timp cu Dumnezeu în rugăciune și citirea Cuvântului Lui, descoperim că Îl iubim și ne încredem în El mai mult. Avem încredere că Dumnezeu a îndepărtat păcatele noastre de la noi cât de departe este răsăritul de apus (Psalmul 103.12). Da, regretăm greșelile din trecut, dar ele nu sunt în atenția noastră principală. Ne ținem ochii la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12.2). Pavel spune în felul următor: „Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.” (Filipeni 3.13-14) Rușinea și regretul fac parte din ceea ce este în urma noastră. Trebuie să învățăm să uităm.
Romani 8.1 îi aduce o mare alinare fiecărui credincios care se luptă cu sentimente rămase de rușine și regret: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus.” Suntem păcătoși, dar suntem justificați. Avem un trecut rușinos, dar avem un viitor mai bun. Obișnuiam să umblăm în nebunie și rebeliune, dar acum umblăm în viața cea nouă (Tit 3.3-7, Romani 6.4). Dumnezeu a iertat păcatele pentru care simțim rușine și regret. Putem merge mai departe. „Am fost răstignit împreună cu Cristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Galateni 2.20)
English
Ce spune Biblia despre rușine și regret?
