Întrebare
E greșit să vrei să mori?
Răspuns
Mulți oameni care suferă de boli terminale, dureri sau tristețe intensă sau durere emoțională s-au întrebat dacă Îi putem cere lui Dumnezeu să ne ia viața. Este aceasta o formă de sinucidere? Ne va lua Dumnezeu în cer dacă ne rugăm să murim? Apare și întrebarea dacă o astfel de rugăciune este păcătoasă.
Să vrem să scăpăm de suferință, fie că e ea emoțională sau fizică, e o dispoziție omenească normală. Chiar Domnul Isus Cristos S-a rugat: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu." (Matei 26.39) Aici vorbea umanitatea lui Isus. El știa ce-L aștepta la cruce, însă observă că S-a supus voii lui Dumnezeu. În toate lucrurile, Isus S-a supus voii Tatălui (Ioan 5.30). În Grădină, Domnul Isus a dovedit că sunt momente când e necesar să suferi și a suferit de bunăvoie, pentru că era voia Tatălui.
Ca credincioși, trebuie să ne rugăm întotdeauna: „Facă-se voia Ta." Niciunul dintre noi nu va muri înainte să ne sosească timpul. David a dovedit adevărul că toate zilele noastre sunt planificate de Dumnezeu și nimic nu le va scurta în afara voii lui Dumnezeu: „... în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele." (Psalmul 139.16) În loc să ne rugăm să murim, mai bine este să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea putere și har să stăm fermi în orice suferință am experimenta și să ne încredem în Dumnezeu să hotărască timpul și detaliile trecerii noastre din această viață.
Suferința e grea și uneori cea mai grea parte e să înțelegi motivul pentru care suferi. Suferința e umilitoare și nu ne place să fim umiliți sau slabi sau dependenți. Însă când întrebăm „De ce eu, Doamne?", răspunsul poate fi doar „De ce nu tu?" Când credincioșii născuți din nou suferă pe acest pământ, Dumnezeu are un scop cu acea suferință. Planurile și scopurile Lui sunt perfecte și sfinte, la fel cum El este perfect și sfânt. Psalmistul ne spune: „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite." (Psalmul 18.30) Dacă căile lui Dumnezeu sunt perfecte, atunci putem avea încredere că orice face – și orice îngăduie – e de asemenea perfect. Poate că nu ni se pare un lucru posibil, însă gândul nostru nu e gândul lui Dumnezeu, cum ne amintește în Isaia 55.8-9.
Apostolul Pavel a suferit de la un „țepuș în carne" – o suferință care nu e explicată în Biblie – și de trei ori s-a rugat ca Domnul să-i îndepărteze acel țepuș. Însă Dumnezeu, care i-ar fi putut ușura durerea lui Pavel pe loc, a ales să nu facă acest lucru. El i-a amintit lui Pavel că „țepușul" avea rostul să-l împiedice să devină mândru și „să nu [se umfle] de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri" și i-a fost dat ca să-l oprească de la a se înălța pe sine. Însă Dumnezeu nu l-a lăsat pe Pavel fără putere, să sufere singur. Dumnezeu l-a asigurat că harul care îi fusese dat era „îndeajuns" și că Dumnezeu urma să fie glorificat prin faptul că Pavel se încredea în puterea Lui care să-l susțină. Răspunsul lui Pavel la aceste adevăruri a fost că era fericit cu aceste slăbiciuni și suferințe, pentru că în mijlocul lor Dumnezeu e glorificat când minunea puterii și a tăriei Lui e manifestată (2 Corinteni 12.7-10). Prin urmare, în loc să căutăm să scăpăm de suferința de orice fel prin moarte, trebuie să depindem de Dumnezeu și să ne odihnim în El. Scopul Lui cu suferința e ca întotdeauna să-I aducă glorie și nouă belșug de binecuvântare.
Când ne aflăm sub presiunea intensă a suferinței, uneori simțim că pur și simplu nu mai putem îndura. Însă Dumnezeu ne amintește că nu există suferință sau încercare care să vină asupra unui credincios, prin care altcineva să nu fi trecut înainte de noi. Alți credincioși au suferit durere care nu putea fi stâmpărată de medicina modernă. Alți credincioși au suferit persecuție și moarte îngrozitoare în mâinile celor care Îl urau pe Dumnezeu. Alți credincioși au fost singuri și abandonați; unii au fost întemnițați pentru mărturia lor. Așa că cu siguranță nu suntem singuri. Însă Dumnezeu e întotdeauna credincios și nu va îngădui să suferim sau să fim încercați mai mult decât putem răbda și va pregăti și o cale de scăpare, ca să putem să suportăm (1 Corinteni 10.13).
În cele din urmă, ca să dăm un răspuns la întrebarea dacă e într-adevăr un lucru păcătos să te rogi să mori: „Tot ce nu vine din încredințare e păcat." (Romani 14.23) Cu alte cuvinte, dacă omul nostru lăuntric spune că e păcat, atunci pentru noi e păcat. E și versetul care spune: „Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!" (Iacov 4.17) Există un singur păcat care ne ține afară din cer, și acela e păcatul de a-L respinge pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor al nostru. Însă a ne ruga lui Dumnezeu să îngăduie să murim poate fi păcat pentru că acest lucru indică o lipsă de credință. O rugăciune mai bună ar fi „Doamne, Tu ai promis să mă susții prin orice încercare. Te rog să-mi ușurezi suferința sau să rânduiești o cale de scăpare prin ea. Dar în toate lucrurile să se facă voia Ta, nu a mea. Amin."
English
E greșit să vrei să mori?
