Întrebare
Care e însemnătatea sacului și a cenușii?
Răspuns
Sacul și cenușa erau folosite în timpul Vechiului Testament ca simbol al umilirii, al jelirii și/sau al pocăinței. Cel care voia să-și arate inima care se căiește se îmbrăca adesea cu sac, se așeza în cenușă și își presăra cenușă în cap. Sacul era un material aspru, de obicei făcut din păr de capră cu păr negru, făcându-l foarte neconfortabil de purtat. Cenușa semnifica pustiirea și ruina.
Când cineva murea, gestul de a te îmbrăca cu sac arăta durerea simțită pentru pierderea acelei persoane. Vedem un exemplu de acest fel atunci când David jelește moartea lui Abner, comandantul armatei lui Saul (2 Samuel 3.31). Iacov demonstrează și el jalea prin faptul că poartă un sac atunci când crede că fiul său Iosif a fost ucis (Genesa 37.34). Aceste situații de jelire pentru cei morți menționează sacul, dar nu și cenușa.
Cenușa însoțea sacul în vremuri de dezastru național sau de pocăință pentru păcat. De exemplu, Estera 4.1 spune că Mardoheu și-a rupt hainele, s-a îmbrăcat cu sac și cenușă și a umblat prin cetate „scoțând cu putere strigăte amare”. Aceasta a fost reacția lui la decretul împăratului Ahașveroș prin care îi dădea răului Haman autoritatea de a-i nimici pe evrei (vezi Estera 3.8-15). Mardoheu nu e singurul care jelește. „În fiecare ținut unde ajungea porunca împăratului și hotărârea lui, a fost o mare jale printre iudei: posteau, plângeau și se boceau și mulți se culcau în sac și cenușă.” (Estera 4.3) Evreii au răspuns la vestea devastatoare cu privire la neamul lor cu saci și cenușă, arătând jale mare și necaz.
Sacul și cenușa erau folosite și ca un semn public al pocăinței și al smeririi înaintea lui Dumnezeu. Atunci când Iona le-a vestit oamenilor din Ninive că Dumnezeu urma să-i distrugă pentru răutatea lor, toți, începând cu împăratul și până la cel mai de jos cetățean, au răspuns cu pocăință, post și s-au îmbrăcat în sac și cenușă (Iona 3.5-7). Au pus saci până și pe animalele lor (versetul 8). Gândul lor a fost: „Cine știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” (versetul 9) Lucrul acesta e interesant, pentru că Biblia nu spune niciodată că mesajul lui Iona ar fi inclus vreo mențiune legată de îndurarea lui Dumnezeu; însă ei chiar au căpătat îndurare. E clar că îmbrăcarea oamenilor din Ninive în sac și în cenușă nu a fost un spectacol lipsit de sens. Dumnezeu a văzut o schimbare autentică – o schimbare umilă a inimii reprezentată prin sac și cenușă – și lucrul acesta L-a făcut să „Se domolească” și să nu ducă la îndeplinire planul Lui de a-i nimici (Iona 3.10).
Alți oameni despre care Biblia spune că au purtat sac îi includ pe împăratul Ezechia (Isaia 37.1), Eliachim (2 Împărați 19.2), împăratul Ahab (1 Împărați 21.27), bătrânii Ierusalimului (Plângerile lui Ieremia 2.10), Daniel (Daniel 9.3) și cei doi martori din Apocalipsa 11.3.
Simplu spus, sacul și cenușa erau folosite ca un semn exterior al unei stări interioare. Un astfel de simbol făcea vizibilă schimbarea inimii cuiva și demonstra sinceritatea jalei și/sau a pocăinței cuiva. Nu actul în sine de a te îmbrăca în sac și cenușă Îl făcea pe Dumnezeu să intervină, ci smerirea pe care o demonstra un astfel de gest (vezi 1 Samuel 16.7). Iertarea lui Dumnezeu ca răspuns la pocăința autentică e celebrată în cuvintele lui David: „Mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie.” (Psalmul 30.11)
English
Care e însemnătatea sacului și a cenușii?
