Întrebare
Care este doctrina Seminței Șarpelui?
Răspuns
Doctrina seminței șarpelui este un concept bazat pe o interpretare slabă biblică și pe superstiție. Este o resursă doctrinară primară pentru cei care vor să folosească Scriptura pentru a-și justifica prejudecățile rasiale. Doctrina seminței șarpelui e, de asemenea, strâns legată de alte concepte eronate cum sunt Mișcarea Identității Creștine și doctrina Chenită. La fel ca multe concepte false, are un mecanism de apărare încorporat, adică oricine care nu e de acord cu el e acuzat că e un fiu al șarpelui. Una dintre cele mai nefaste probleme legate de doctrina seminței șarpelui este că se bazează în așa mare măsură pe prejudecată și interpretare biblică denaturată, încât poate fi foarte dificil de dezbătut rațional.
Simplu spus, doctrina seminței șarpelui ne învață că păcatul Evei nu a fost o simplă neascultare, ci un contact sexual cu șarpele, în urma căruia Cain a fost fiul Evei și al Diavolului. Descendenții lui Cain sunt, potrivit acestei idei, fiii lui Satan, și aici sunt incluse aproape toate rasele sau grupurile pe care cel care crede în doctrina seminței șarpelui alege să nu le agreeze. Ideea aceasta este înrădăcinată în superstiții și e populară mai ales în rândul supremațiștilor albi și al antisemiților; Biserica Unificării susține și ea această idee. Profeți și învățători falși însemnați, cum sunt Arnold Murray de la Shepherd’s Chapel și William Branham, au susținut ideea. Deși o idee nu trebuie criticată când e greșit aplicată, e potrivit să condamnăm o idee atunci când conduce în mod logic la păcat. O filosofie care ne învață că unele rase ori oameni sunt satanice în mod universal, cum face doctrina seminței șarpelui, e o astfel de filosofie.
Cei care susțin ideile doctrinei seminței șarpelui citează multe pasaje din Biblie ca dovadă că ideea lor este corectă. Aproape fără excepție, aceste „dovezi” necesită o interpretare cu totul nepotrivită contextului pasajului. De exemplu, Genesa 3.13 e un verset citat adesea, cu pretenția că cuvântul tradus cu „amăgit” sau „înșelat” a însemnat în mod real „sedus”. Contextul și erudiții nu ar fi de acord. Proverbele 30.20 compară în mod metaforic mâncatul și imoralitatea sexuală; lucrul acesta e mult exagerat de cel care crede doctrina seminței șarpelui, ca o dovadă că actul Căderii a fost de natură sexuală. Alte pasaje includ Iuda 1.14 și Pilda neghinei din Matei capitolul 13. Cei care cred doctrina seminței șarpelui ne învață că descrierea de „fiii celui rău” pe care o face Isus în pildă e reală într-un sens biologic. Din nou, numai cineva care încearcă să introducă cu forța acest concept în Biblie va vedea lucrurile în acest fel: nu reiese natural din citirea Scripturii.
Sunt literalmente zeci de locuri din Biblie unde ideea aceasta falsă a fost înghesuită forțat, și totuși, în fiecare caz e nevoie ca un om să creadă înainte ideea cu sămânța șarpelui. O persoană poate susține această filosofie falsă numai dacă citește un pasaj și spune: „Dacă pornești de la ideea că doctrina seminței șarpelui e adevărată, atunci acesta înseamnă...” De aceea, argumentarea împotriva doctrinei seminței șarpelui poate fi un lucru dificil. Cei care o cred interpretează Scriptura printr-un fel de „lentile ale seminței șarpelui” și e puțin probabil să accepte alte interpretări, indiferent cât de bine sunt susținute de context și de erudiți.
Sunt câteva întrebări elementare și contradicții inerente doctrinei seminței șarpelui care pot fi folosite pentru a demonstra cât de lipsită de adevăr e. De exemplu, Galateni 3.28 afirmă clar că rasa și genul nu au niciun impact asupra statutului nostru în fața lui Dumnezeu. 2 Petru 3.9 spune că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți, nu „toți în afară de copiii lui Cain”. În niciun loc din Scriptură nu e identificat cineva ca fiind „chenit” sau condamnat pe baza apartenenței la spița lui Cain. Nu suntem niciodată avertizați cu privire la astfel de oameni de către scriitorii Noului Testament. De asemenea, se pune întrebarea și cum sau de ce a supraviețuit o astfel de persoană potopului. Doctrina pornește de la premisa că păcatul originar a fost sexual, dar nu poate explica de ce tot restul Bibliei prezintă o viziune asupra lumii în care primul păcat a fost neascultarea, nu sexualitatea.
Filosofia seminței șarpelui e cel mai nefastă prin faptul că duce direct și logic la două mari probleme. Rasismul e de departe cea mai rea dintre ele; să crezi că anumite rase sunt iremediabile nu prezintă nicio aplicație pozitivă. Singurul rezultat posibil al unui astfel de concept despre lume și viață este prejudecata și bigotismul. Există, de asemenea, tendința de a-i respinge pe criticii doctrinei seminței șarpelui ca fiind chiar „cheniții” despre care crede filosofia. Arnold Murray e în mod aparte vinovat de acest abuz. Din fericire pentru credincioși, în Scriptură, Dumnezeu ne-a dat o resursă care ne poate arăta adevărul. Trebuie numai să o citim cu ochi fără prejudecăți și deschiși, ca să găsim adevărata înțelepciune.
English
Care este doctrina Seminței Șarpelui?
