Întrebare
Cine erau samaritenii?
Răspuns
Samaritenii ocupau teritoriul care înainte îi aparținea seminției lui Efraim și unei jumătăți din seminția lui Manase. Capitala țării era Samaria, cândva un oraș mare și splendid. Când cele zece seminții au fost luate în captivitate de Asiria, împăratul Asiriei a trimis oameni din Cuta, Ava, Hamat și Sefarvaim să locuiască în Samaria (2 Împărați 17.24, Ezra 2.11). Acești străini au creat legături de căsătorie cu populația israelită care încă se afla înăuntrul și în jurul Samariei. Acești „samariteni" la început s-au închinat idolilor națiunilor din care proveneau, dar fiindcă au avut necazuri cu leii, au presupus că e din cauza că nu L-au onorat pe Dumnezeul acelui teritoriu. Un preot evreu a fost prin urmare trimis la ei din Asiria, să-i învețe în ceea ce privește religia iudaică. Au fost învățați din cărțile lui Moise, dar au păstrat totuși multe dintre obiceiurile lor idolatre. Samaritenii au îmbrățișat o religie care era un amestec de iudaism și idolatrie (2 Împărați 17.26-28). Pentru că israeliții locuitori ai Samariei s-au căsătorit cu străinii și au adoptat religia lor idolatră, samaritenii erau în mod general considerați „rasă impură" și erau disprețuiți universal de evrei.
Motive adiționale de animozitate între israeliți și samariteni erau următoarele:
1. Evreii, după întoarcerea din Babilon, au început să reconstruiască Templul. Când Neemia era angajat în construirea zidurilor Ierusalimului, Samaritenii au încercat viguros să oprească această acțiune (Neemia 6.1-14).
2. Samaritenii și-au construit un templu pe „Muntele Garizim", care samaritenii insistau că a fost destinat de Moise ca loc unde națiunea trebuia să se închine. Sanbalat, liderul samaritenilor, l-a așezat pe Manase, ginerele lui, ca mare preot. Religia idolatră a samaritenilor a fost astfel perpetuată.
3. Samaria a devenit un loc de refugiu pentru oamenii certați cu legea din Iudeea (Iosua 20.7, 21.21). Samaritenii i-au primit de bunăvoie pe răufăcătorii iudei și pe cei care fugeau de justiție. Cei care încălcau legile iudaice și cei excomunicați au găsit refugiu în Samaria, sporind mult dușmănia care exista între cele două națiuni.
4. Samaritenii au primit numai cele cinci cărți ale lui Moise și au respins scrierile profeților și toate tradițiile evreiești.
Din aceste cauze a rezultat o diferență ireconciliabilă între ei, astfel că evreii îi priveau pe samariteni ca pe cei mai decăzuți din rasa umană (Ioan 8.48) și nu aveau niciun fel de legături cu ei (Ioan 4.9). În ciuda dușmăniei dintre evrei și samariteni, Isus a frânt barierele dintre ei, predicându-le Evanghelia păcii samaritenilor (Ioan 4.6-26), iar mai târziu apostolul Pavel I-a urmat exemplul (Fapte 8.25).
English
Cine erau samaritenii?
