Întrebare
Care sunt cele șapte peceți din Apocalipsa?
Răspuns
Cele șapte peceți fac parte dintr-o serie de judecăți ale lui Dumnezeu din timpul sfârșitului. Sigiliile sunt descrise în Apocalipsa 6:1-17 și 8:1-5. În vedenia lui Ioan, cele șapte peceți țin închis un sul în cer și, pe măsură ce fiecare pecete este ruptă, o nouă judecată este dezlănțuită pe pământ. După judecățile peceților urmează judecățile trâmbițelor și judecățile potirelor sau ale vaselor.
Preludiul deschiderii celor șapte peceți în vedenia lui Ioan este căutarea unei persoane demne să deschidă sulul ceresc din Apocalipsa 5. Ioan scrie: "Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru și pe din afară, pecetluită cu șapte peceți." (Apocalipsa 5:1) Acest sul conține judecățile lui Dumnezeu; faptul că este scris pe ambele părți indică natura extinsă a judecății care așteaptă să aibă loc. Un înger puternic strigă: "Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?" (versetul 2) Nimeni nu a fost găsit vrednic să rupă pecețile și să deschidă sulul, fapt care îl face pe Ioan să jelească (versetul 3-4). Dacă sulul nu putea fi deschis, atunci răutatea nu ar fi fost judecată și răul ar fi continuat să infecteze pământul.
În timp ce Ioan plânge în fața sulului nedeschis și a celor șapte peceți care nu sunt rupte, el primește o veste bună: "Nu plânge; iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei." (Apocalipsa 5:5) "Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. ... El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie." (versetele 6-7) Aceasta este o imagine a lui Isus Hristos, Mielul care a fost înjunghiat, care este și Leul judecății. Isus este singurul vrednic să judece lumea (cf. Ioan 5:22). În timp ce El ia sulul pentru a deschide pecețile și a pronunța judecata asupra lumii necredincioase, ființele din ceruri Îl glorifică cu un cântec nou:
"Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile:
căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu,
cu sângele Tău, oameni din orice seminție,
de orice limbă, din orice norod și de orice neam. ...
Vrednic este Mielul, care a fost junghiat,
să primească puterea, bogăția, înțelepciunea,
tăria, cinstea, slava și lauda!" (versetele 9 și 12)
În mijlocul închinării care I se cuvine, Mielul începe să deschidă pecețile (Apocalipsa 6:1). Cu fiecare sigiliu deschis, sulul poate fi derulat puțin mai mult, dezvăluind încetul cu încetul judecățile pe care Dumnezeu le are pregătite în timpul perioadei Necazului. Primele patru dintre cele șapte peceți eliberează ceea ce se numește Cei patru călăreți ai Apocalipsei, deoarece judecățile apar simbolic ca un cal și un călăreț care aduc devastarea în urma lor.
Prima pecete. Prima pecete îl prezintă pe Antihrist (Apocalipsa 6:1-2). Din descrierea biblică, reținem câteva detalii: el călărește un cal alb, care vorbește despre pace; la începutul necazului, Antihristul va veni sub pretextul că va aduce pacea în lume (cf. Daniel 9:27). El primește o coroană, ceea ce indică faptul că Antihristul va exercita o mare autoritate (cf. Daniel 7:24-25). El ține un arc, ceea ce arată adevăratele sale intenții, și înaintează "ca un cuceritor pornit spre cucerire" (Apocalipsa 6:2).
A doua pecete. Când Mielul deschide a doua pecete, pe pământ se declanșează un mare război (Apocalipsa 6:3-4). Acesta este simbolizat de un călăreț cu o sabie mare pe un cal roșu aprins.
A treia pecete. Ruperea celui de-al treilea dintre cele șapte sigilii provoacă foamete (Apocalipsa 6:5-6). Călărețul pe care îl vede Ioan este călare pe un cal negru și "avea în mână o cumpănă". Apoi, Ioan aude o declarație conform căreia oamenii vor trebui să muncească toată ziua pentru a câștiga doar puțină mâncare.
A patra pecete. A patra pecete este deschisă, iar Ioan vede un cal palid. "Cel ce stătea pe el se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților." (Apocalipsa 6:7-8) Rezultatul acestei a patra peceți este că un sfert din populația pământului este ucisă "cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului".
A cincea pecete. A cincea pecete a sulului îi dezvăluie pe cei care vor fi martirizați pentru credința lor în Hristos în timpul Necazului (Apocalipsa 6:9-11; cf. Matei 24:9). Sufletele acestor martiri sunt înfățișate ca locuind sub altarul din cer. Dumnezeu le aude strigătele pentru dreptate și le dă fiecăruia dintre ei o haină albă. Martirilor li se spune să aștepte "până când toți tovarășii lor de robie, frații și surorile lor, au fost uciși la fel ca ei". Dumnezeu promite să îi răzbune, dar momentul nu venise încă (cf. Romani 12:19).
A șasea pecete. Atunci când Mielul lui Dumnezeu deschide pecetea a șasea, are loc un cutremur devastator, care provoacă tulburări masive și o devastare teribilă - împreună cu fenomene astronomice neobișnuite: soarele devine negru, iar luna devine roșie ca sângele și "Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor" (Apocalipsa 6:12-14). Supraviețuitorii peceții a șasea, indiferent de poziția lor socială, se refugiază în peșteri și strigă către munți și stânci: "Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?" (versetele 16-17)
După deschiderea celui de-al șaselea dintre cele șapte sigilii, există un interludiu în cartea Apocalipsa. Ioan îi descrie pe cei 144.000 de evrei care vor fi protejați în timpul Necazului (Apocalipsa 7:1-8). Apoi, în cer, el vede "o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului" (versetul 9). Acești oameni poartă veșminte albe, țin ramuri de palmier și strigă:
"Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
care șade pe scaunul de domnie,
și a Mielului!" (versetul 10).
Lui Ioan i se spune cine este această mulțime îmbrăcată în alb: "Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului" (versetul 14). Ei primesc promisiunea că
"Nu le va mai fi foame,
nu le va mai fi sete;
nu-i va mai dogori nici soarele,
nici vreo altă arșiță. ...
«Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.»" (versetele 16-17; cf. Isaia 25:8; 49:10)
A șaptea pecete. Când Mielul deschide a șaptea pecete, "s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas" (Apocalipsa 8:1). Judecățile care conduc la încheierea Necazului sunt acum vizibile în pergament și sunt atât de severe, încât o tăcere solemnă cade peste tot cerul. A șaptea pecete introduce în mod evident următoarea serie de judecăți, pentru că Ioan vede imediat șapte îngeri care au în mână șapte trâmbițe gata să sune (versetul 2). Un al optulea înger ia un potir și arde în el "multă tămâie", reprezentând rugăciunile poporului lui Dumnezeu (versetele 3-4). Îngerul a luat apoi același cădelniță, "a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. Și s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur de pământ" (versetul 5).
Odată ce cele șapte judecăți ale peceților sunt terminate, următoarea parte a Necazului, cu cele șapte judecăți ale trâmbițelor, este gata să înceapă.
English
Care sunt cele șapte peceți din Apocalipsa?
