Întrebare
Ce este scepticismul religios?
Răspuns
Scepticismul religios nu trebuie confundat cu ateismul direct sau cu nereligiozitatea, deși ateii pot fi considerați un tip de sceptici religioși. Scepticul religios poate pur și simplu să fie cineva care are îndoieli serioase sau care nu e devotat din punct de vedere al religiei. De fapt scepticismul religios nu e un lucru nou. Celebrii sceptici Natanael (Ioan 1.45-47) și Toma (Ioan 20.25) au fost ucenicii lui Isus care au avut propriile lor îndoieli. E adevărat că în ziua de azi pare că scepticismul religios e din ce în ce mai des întâlnit.
Multe lucruri au contribuit la avântul scepticismului religios. Unul este cultura în ansamblu. Pentru mai bine de un mileniu, etosul culturii vestice a fost „creștin”; adică concepția iudeo-creștină despre lume și viață a fost respectată și în ea au fost învățați oamenii, chiar dacă nu a fost transpusă întotdeauna în trăire. Acest lucru a început să se schimbe în timpul Iluminismului (cunoscut și ca Epoca Rațiunii), la începutul anilor 1700 și continuând în timpul Epocii Industriale, o vreme în care omul nu a cunoscut obstacole. Schimbarea culturală s-a accelerat în epoca modernă și în cea postmodernă, datorită, în parte, influxului multor culturi și feluri de gândire.
David Kinnaman, președinte al Barna Group, scrie în cartea sa unChristian: What a new Generation Really Thinks About Christianity . . . and Why It Matters: „Mulți tineri americani spun că viața pare complicată – adică e greu să știi cum să trăiești cu asaltul de informații, viziuni despre viață și opțiuni cu care sunt confruntați în fiecare zi. Una dintre criticile specifice pe care tinerii adulți o aduc creștinismului este că nu oferă răspunsuri profunde, preocupate și care să inspire, pentru trăirea într-o cultură complexă.” Cu alte cuvinte, consideră că răspunsurile Bibliei la problemele culturale sunt prea simpliste. Societatea e prea „sofisticată” să acorde atenție moravurilor „demodate” ale Bibliei. Ei resping răspunsurile elementare de felul „pentru că așa spune Biblia” și nu reușesc să vadă – poate că nu au fost niciodată învățați – că sunt motive mai profunde în spatele poruncilor biblice.
Un alt motiv pentru scepticismul religios din zilele noastre are de-a face cu practicanții religiei. Din păcate, unii oameni religioși sunt imorali, necinstiți sau chiar răi în mod fățiș. Unii sceptici au avut experiențe rele cu religia în trecut. Potrivit celor de la Barna Group, motivul principal pentru care scepticismul religios a crescut în rândul Generației Y (cei născuți între anii 1985 și 2002) în Statele Unite se află în interacțiunile personale cu „creștini” care au fost de fapt necreștini. Ipocrizia religioasă i-a lăsat pe mulți deziluzionați și neatașați credinței care odată a solidificat lumea vestică.
Orice lipsă de atitudini și acțiuni ca a lui Cristos în rândul celor care spun că sunt credincioși dovedesc lipsa unei transformări personale. Suntem chemați să ne asemănăm cu Cristos. Dar mulți creștini se concentrează mai mult asupra lipsei de neprihănire din mijlocul culturii decât asupra neprihănirii de sine din propria lor inimă. Și astfel ratează ceea ce spune Galateni 2.20: „Am fost răstignit împreună cu Cristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. ...” Viața răstignită contracarează ipocrizia.
Un alt factor care contribuie la scepticismul religios din ziua de azi e bazarea excesivă pe empirism. Oamenii care vor ca totul să fie „dovedit” dincolo de orice îndoială vor fi în mod natural sceptici față de adevărurile spirituale, care nu pot fi cuantificate, disecate sau testate în laborator. În mod ironic, mulți sceptici religioși acceptă ca adevăr evanghelic teoria evoluției naturaliste, care nu a fost dovedită niciodată, în timp ce resping relatările martorilor oculari despre minunile lui Isus din Evanghelii.
Scepticismul religios poate fi cauzat și de dorința de a acorda considerație cuvenită tuturor credințelor religioase – și fiind încurcați de credințele contradictorii pe care le expun diferitele sisteme religioase. Un grup spune un lucru despre Isus, un alt grup spune opusul. Alte grupuri se lipsesc cu totul de Isus în favoarea unui guru mesianic sau a unei filosofii cerebrale sau a unei roci cu o formă specială. E suficient ca toți să ajungă într-o măsură sceptici. Adaugă pe lângă această confuzie acceptarea largă a relativismului postmodernist, și nu e nicio surpriză că există atât de mulți sceptici religioși în ziua de azi.
Scepticismul religios pe bază intelectuală, în sine, nu e rău. De altfel scepticismul sănătos e un lucru bun – trebuie să fim atenți la învățăturile false și ni se spune să „cercetăm duhurile dacă sunt de la Dumnezeu” (1 Ioan 4.1). O credință sănătoasă care persistă include permisiunea de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri. Dumnezeu poate face față cercetării noastre și îndoiala nu trebuie considerată echivalentă cu necredința. Dumnezeu ne cheamă să „venim să ne judecăm” cu El [raționăm împreună, în Biblia în limba engleză] (Isaia 1.18).
Trebuie să ne „purtăm cu înțelepciune față de cei de afară” (Coloseni 4.5, vezi și 1 Tesaloniceni 4.12 și 1 Timotei 3.7) și putem să-i implicăm pe sceptici în dialoguri care să ducă la adevăr. Apostolul Petru spune: „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.” (1 Petru 3.15) Și imediat în continuarea acestei porunci ne spune felul în care trebuie să-l abordăm pe cel care întreabă: „... dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Cristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.” (1 Petru 3.15-16) Umilința și respectul sunt de importanță crucială în abordarea scepticilor în epoca noastră postmodernă.
English
Ce este scepticismul religios?
