Întrebare
De ce schimba Dumnezeu uneori numele persoanei în Biblie?
Răspuns
Când Dumnezeu schimba numele unei persoane și îi dădea un nume nou, de obicei era pentru a stabili o nouă identitate. Dumnezeu a schimbat numele lui Avram, care însemna „tată înălțat”, în Avraam, care însemna „tatăl unei mulțimi” (Genesa 17.5). În același timp, Dumnezeu a schimbat numele nevestei lui Avraam din „Sarai”, care înseamnă „prințesa mea”, în „Sara”, care înseamnă „mama unor neamuri întregi” (Genesa 17.15). Această schimbare de nume a avut loc atunci când Dumnezeu i-a dat lui Avraam legământul tăierii împrejur. Dumnezeu Și-a reafirmat, de asemenea, promisiunea de a-i da lui Avraam un fiu, în mod specific prin Sara, și i-a spus să-i pună fiului numele Isaac, care înseamnă „râs”. Avraam a avut un alt fiu, Ismael, prin Agar, roaba Sarei. Însă promisiunea lui Dumnezeu de a binecuvânta națiunile prin Avraam trebuia împlinită prin linia lui Isaac, din care a venit Isus (Matei 1.1-17, Luca 3.23-38). Isaac a fost tatăl lui Iacov, care a devenit „Israel”. Cei doisprezece fii ai săi au format cele douăsprezece seminții ale lui Israel – evreii. Descendenții fizici ai lui Avraam și ai Sarei au format multe națiuni. Într-un sens spiritual, urmașii lor sunt și mai numeroși. Galateni 3.29 spune că toți cei care Îi aparțin lui Cristos – evrei, neamuri, bărbați sau femei – sunt „«sămânța» lui Avraam, moștenitori prin făgăduință”.
Dumnezeu a schimbat numele lui Iacov, care însemna „înlocuitor”, în Israel, care însemna „cel ce luptă cu Dumnezeu ” (Genesa 32.28). Lucrul acesta s-a întâmplat după ce Iacov a luat dreptul de întâi născut de la Esau (Genesa 25) și i-a furat binecuvântarea (Genesa 27), a fugit de fratele său la unchiul său Laban (Genesa 28), s-a căsătorit cu Lea și Rahela (Genesa 29), a fugit de la Laban (Genesa 31) și apoi s-a luptat cu Dumnezeu în timp ce se pregătea să se întâlnească cu Esau. Iacov l-a înșelat pe fratele său, a fost înșelat de unchiul său, l-a înșelat pe unchiul lui (Genesa 30), și acum mergea pe teritoriul fratelui său, ca să scape de unchiul lui furios. A auzit că Esau urma să vină să-l întâlnească, și se temea pentru viața lui. În acea noapte, Iacov s-a luptat cu un om, care mai târziu S-a prezentat ca fiind Dumnezeu și e considerată a fi o teofanie sau probabil Cristosul preîntrupat. Iacov s-a ținut de acel om până când a obținut binecuvântarea. În acest moment Dumnezeu i-a schimbat numele. Iacov nu va mai fi un înlocuitor și un înșelător. În schimb, va fi cunoscut ca cel care a „luptat cu Dumnezeu și cu oameni și [a] fost biruitor” (Genesa 32.28).
În Noul Testament, Isus schimbă numele lui Simon, care însemna „Domnul a auzit”, în „Petru”, care însemna „piatră”, atunci când îl cheamă prima dată să-I fie ucenic (Ioan 1.42). Petru a fost cel care a declarat că Isus este „Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16.16) Isus i-a răspuns numindu-l „Simon, fiul lui Iona”, spunându-i că este binecuvântat fiindcă Dumnezeu i-a revelat identitatea de Mesia a lui Isus. Apoi l-a numit „Petru” și a spus că declarația lui Petru era temelia sau „piatra” pe care Își va zidi Biserica (Matei 16.17-18). De asemenea, Petru e văzut adesea ca liderul apostolilor. Ocazional Isus îl numește pe Petru „Simon” în alte împrejurări. De ce? Probabil pentru că Simon acționa uneori după vechea natură, în loc să fie piatra, așa cu l-a chemat Dumnezeu să fie. Același lucru este adevărat pentru Iacov. Dumnezeu a continuat să-l numească „Iacov” ca să-i amintească de trecutul lui și că trebuie să depindă de puterea lui Dumnezeu.
De ce a ales Dumnezeu nume noi pentru unii oameni? Biblia nu ne spune care au fost motivele Sale, dar poate că era ca ei să știe că sunt destinați unei misiuni noi în viață. Numele cel nou era o modalitate de a revela planul divin și, de asemenea, de a-i asigura că planul Lui va fi împlinit în ei.
English
De ce schimba Dumnezeu uneori numele persoanei în Biblie?
