Întrebare
E principiul seceri ceea ce ai semănat biblic?
Răspuns
Potrivit Bibliei, seceri ceea ce ai semănat? Principiul semănatului și al seceratului e des întâlnit în Biblie, fiindcă e ceva la care omenirea se poate raporta. Practica lucrării pământului pentru a obține o recoltă e aproape la fel de veche cât omenirea în sine. Parte din blestemul lui Adam a fost ca pământul să dea spini și pălămidă ca răspuns la munca lui și ca „în sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea” (Genesa 3.19). Adam a înțeles conceptul „semănatului și seceratului” atât în mod literal, cât și figurat.
Idiomul seceri ceea ce semeni cel mai probabil că face referire la unul dintre două versete din Noul Testament. Unul este 2 Corinteni 9.6: „Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera.” Celălalt este Galateni 6.7: „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.” Ca principiu general, e adevărat că semănatul duce la secerat. E adevărat în agricultură și e adevărat în alegerile vieții. Așadar, „seceri ceea ce semeni” e un principiu biblic.
Sunt versete din Vechiul Testament care fac și ele referire la principiul că secerăm ceea ce semănăm. „Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera”, spune împăratul Solomon (Proverbele 22.8). „Ați arat răul, ați secerat nelegiuirea”, spune profetul (Osea 10.13). „De aceea se vor hrăni cu rodul umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor”, spune Înțelepciunea în Proverbele 1.31. În fiecare caz, legea semănatului și seceratului duce la justiția lui Dumnezeu.
Deși funcționează principiul spiritual real că dacă semănăm lucruri rele vom secera lucruri rele, există și îndurare. Prin har, nu secerăm întotdeauna ceea ce semănăm. Dumnezeu Își rezervă dreptul de a arăta îndurare față de cine vrea, așa cum i-a spus lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” (Romani 9.15) Datorită îndurării și compasiunii lui Dumnezeu putem avea o casă în cer, în ciuda păcatului nostru. Am semănat nelegiuire și corupție, și Isus a secerat pedeapsa noastră pe cruce. Fie lăudat veșnic!
Uneori, ceea ce pare un seceriș nu este unul. Atunci când Iov suferea, prietenii lui considerau că necazul este o pedeapsă dreaptă din partea lui Dumnezeu pentru vreun păcat ascuns. Elifaz, prietenul lui Iov, a spus: „După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!” (Iov 4.8) Însă Elifaz greșea. Iov nu secera ceea ce a semănat. Secerișul nu venise încă – și nu va veni până la sfârșitul cărții (Iov 42.10-17). Experimentarea împrejurărilor negative nu înseamnă în mod necesar că am semănat lucruri negative. Principiul seceratului și semănatului e în general adevărat, dar nu e întotdeauna în desfășurare în fiecare situație în felul în care ne-am aștepta.
„Seceri ceea ce semeni” e valabil atât pozitiv, cât și negativ. „Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.” (Galateni 6.8) Versetul acesta sumarizează foarte bine acest principiu. Atunci când suntem egoiști, mândri, nedrepți, păcătoși și ne încredem în propria noastră capacitate sau vrednicie de a ne salva, „semănăm în fire”, și ne așteaptă distrugerea. Însă când suntem fără interes de sine, generoși, buni și depindem de purtarea de grijă a lui Dumnezeu și de salvarea Lui, „semănăm în Duhul”, și vom secera viața veșnică.
Credința în Isus și urmărirea evlaviei este „semănare în Duhul”. Semănatul în fire, depinzând de noi înșine și de capacitatea noastră de a ne găsi calea fără ajutorul lui Dumnezeu, duce la a nu secera nimic, ci la impas. Dar când ne punem încrederea în Cristos, secerăm viața veșnică. Dragostea Lui e un teren fertil.
English
E principiul seceri ceea ce ai semănat biblic?
