Întrebare
Ce s-a întâmplat cu semințiile pierdute ale lui Israel?
Răspuns
Când oamenii se referă la „semințiile pierdute ale lui Israel”, de obicei au în minte cele zece seminții ale Regatului de Nord care a căzut sub Asiria în jurul anului 722 î.Cr. Aceste seminții sunt Ruben, Simeon, Levi, Dan, Neftali, Gad, Așer, Isahar, Zabulon și Iosif (a cărei seminție a fost împărțită în seminția lui Efraim și cea a lui Manase). Cei mai mulți oameni din Regatul de Nord au fost deportați în Asiria antică (2 Împărați 17.6). Mulți dintre evreii care au rămas în țară s-au amestecat prin căsătorie cu oameni din Cuta, Ava, Hamat și Sefarvaim, care au fost trimiși de asirieni să populeze Samaria (2 Împărați 17.24, Ezra 4.2-11). Prin urmare, se spune că cele zece seminții ale lui Israel s-au „pierdut” în istorie și fie au fost rase, fie asimilate în alte popoare. Totuși, această povestire se bazează pe tragerea unor concluzii și presupunere, nu pe învățătură biblică directă.
Sunt multe mistere, legende și tradiții legate de ceea ce s-a întâmplat cu cele zece seminții „pierdute” ale lui Israel. O legendă spune că cele zece seminții au migrat spre Europa (Râul Dunărea, se spune, și-a primit numele de la seminția lui Dan). O altă legendă spune că semințiile au migrat până în Anglia și că toți anglo-saxonii de azi sunt de fapt evrei – aceasta e o învățătură a ereticului israelism britanic. Un număr surprinzător de grupuri din jurul lumii pretind că provin din semințiile „pierdute”: sunt oameni în India, Nigeria, Etiopia, Pakistan, Afghanistan și America de Nord care pretind cu toții o astfel de proveniență. Alte teorii echivalează japonezii sau indienii americani cu semințiile „pierdute” ale lui Israel.
Adevărul este că „semințiile pierdute ale lui Israel” nu au fost niciodată cu adevărat pierdute. Mulți dintre evreii care au rămas în țară după cucerirea asiriană s-au reunit cu Iuda în sud (2 Cronici 34.6-9). Asiria a fost ulterior cucerită de Babilon, care a continuat cu invadarea Regatului de Sud al lui Israel, deportând cele două seminții care au mai rămas: Iuda și Beniamin (2 Împărați 25.21). Rămășițe ale semințiilor din nord trebuie că au făcut astfel parte din deportările în Babilon. După șaptezeci de ani, când Împăratul Cirus le-a permis israeliților să se întoarcă în Israel (Ezra 1), mulți (din toate cele douăsprezece seminții) s-au întors în Israel ca să reconstruiască țara natală.
Ideea că zece seminții ale lui Israel s-au „pierdut” e falsă. Dumnezeu știe unde sunt toate cele douăsprezece seminții și, așa cum demonstrează Biblia, toate sunt ținute în socoteală. În vremurile sfârșitului, Dumnezeu va chema martori din toate cele douăsprezece seminții (Apocalipsa 7.4-8). Așadar, evident că Dumnezeu continuă să țină evidența cine cărei seminții îi aparține.
În Evanghelii, prorocița Ana (Luca 2.36) era din seminția lui Așer (una dintre semințiile care se presupune că e pierdută). Ana nu era pierdută deloc. Atât Zaharia, cât și Elisabeta – și prin urmare Ioan Botezătorul – sunt din seminția lui Levi (Luca 1.5). Isus le promite ucenicilor că vor „ședea pe scaune de domnie, ca să judece pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel” (Luca 22.30). Pavel, care știe că e din seminția lui Beniamin (Romani 1.11),vorbește despre „făgăduința... a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi și noapte” (Faptele Apostolilor 26.7) – observă timpul prezent. Iacov adresează epistola sa „celor douăsprezece seminții care sunt împrăștiate” (Iacov 1.1). Pe scurt, există o dovadă amplă în Scriptură că toate cele douăsprezece seminții ale lui Israel încă există și vor face parte din Împărăția mesianică. Niciuna dintre ele nu este pierdută.
English
Ce s-a întâmplat cu semințiile pierdute ale lui Israel?
