Întrebare
Ce înseamnă că iadul e o separare eternă de Dumnezeu?
Răspuns
Biblia arată clar că, după moartea fizică, există două destinații posibile pentru fiecare suflet uman: raiul sau iadul (Matei 25.34, 41, 46, Luca 16.22-23). Numai cei neprihăniți moștenesc viața veșnică, și singura cale de a fi declarat neprihănit înaintea lui Dumnezeu e prin credința în moartea și învierea lui Isus Cristos (Ioan 3.16-18, Romani 10.9). Sufletul celor neprihăniți merge direct în prezența lui Dumnezeu (Luca 23.43, 2 Corinteni 5.8, Filipeni 1.23).
În cazul celor care nu Îl primesc pe Isus Cristos ca Mântuitor, moartea înseamnă pedeapsă eternă (2 Tesaloniceni 1.8-9). Această pedeapsă e descrisă într-o varietate de moduri: un iaz cu foc (Luca 16.24, Apocalipsa 20.14-15), întunericul de afară (Matei 8.12) și o temniță (1 Petru 3.19), de exemplu. Locul acesta de pedeapsă e veșnic (Iuda 1.13, Matei 25.46). Nu există suport biblic pentru noțiunea că după moarte oamenii primesc o altă șansă de a se pocăi. Evrei 9.27 arată clar că toți oamenii mor fizic și, după aceea, vine judecată. Creștinii au fost deja judecați și condamnați. Isus a luat acea sentință asupra Lui. Păcatul nostru devine al Lui și neprihănirea Lui devine a noastră atunci când credem în El. Pentru că a luat pedeapsa noastră dreaptă, nu trebuie să ne temem că vom mai fi despărțiți din nou de El (Romani 8.29-30). Judecata pentru necredincioși urmează să vină.
2 Tesaloniceni 1.8-9 spune: „... ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui.” Suferința iadului va consta nu numai din tortură fizică, ci din agonia de a fi eliminat de la orice cale de fericire. Dumnezeu e sursa tuturor lucrurilor bune (Iacov 1.17). A fi separat de Dumnezeu înseamnă să pierzi orice acces la vreun lucru bun. Iadul va fi o stare de păcat continuu; totuși, cei care vor suferi acolo vor poseda o înțelegere deplină a ororilor păcatului. Remușcarea, vinovăția și rușinea vor fi nesfârșite, totuși însoțite de convingerea că pedeapsa este dreaptă.
Nu va mai fi nicio înșelătorie despre „bunătatea omului”. A fi separat de Dumnezeu înseamnă să fii privat pentru totdeauna de lumină (1 Ioan 1.5), dragoste (1 Ioan 4.8), bucurie (Matei 25.23) și pace (Efeseni 2.14), fiindcă Dumnezeu este sursa tuturor acestor lucruri bune. Orice lucru bun pe care îl observăm în omenire este pur și simplu reflectarea caracterului lui Dumnezeu, după chipul cui am fost creați (Genesa 1.27).
În timp ce duhul celor regenerați de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu vor locui pentru totdeauna împreună cu Dumnezeu într-o stare perfectă (1 Ioan 3.2), exact opusul e real pentru cei aflați în iad. Nimic din bunătatea lui Dumnezeu nu va exista în ei. Orice lucru bun pe care poate s-au gândit că l-au reprezentat pe pământ va fi arătat că a fost plin de egoism, poftă, idolatrie (Isaia 64.6). Ideile despre bunătate ale omului vor fi măsurate în comparație cu perfecțiunea sfințeniei lui Dumnezeu și vor fi găsite ducând mare lipsă. Cei aflați în iad au pierdut pentru totdeauna șansa de a vedea Fața lui Dumnezeu, de a-I auzi vocea, de a experimenta iertarea Lui sau a se bucura de părtășia Lui. A fi separat pentru totdeauna de Dumnezeu este pedeapsa supremă.
English
Ce înseamnă că iadul e o separare eternă de Dumnezeu?
