Întrebare
Sexul premarital – de ce creștinii sunt atât de puternic împotriva lui?
Răspuns
Sexul premarital implică orice fel de contact sexual anterior intrării într-o relație legitimă de căsătorie. Sunt mai multe motive pentru care Scriptura și creștinismul tradițional se opun acestui lucru. Dumnezeu a destinat sexul să ofere plăcere în cadrul relației de angajament marital dintre un bărbat și o femeie. Scoaterea lui din acel context înseamnă să-i pervertești folosul și să limitezi sever desfătarea pe care o aduce. Contactul sexual implică un nivel de intimitate care nu e experimentat în nicio altă relație umană. Când Dumnezeu i-a adus pe Adam și pe Eva laolaltă în căsătorie, a pus bazele relație de felul „un singur trup”. Genesa 2.24 ne spune că un bărbat își va lăsa familia, se va alipi de nevasta sa și va deveni „un singur trup” cu ea.
Ideea aceasta e preluată și în Noul Testament; o vedem îm cuvintele lui Isus în Matei 19.5 și Marcu 10.7. Pavel dezvoltă ideea în 1 Corinteni 6.12-20, în discuția despre domnia lui Dumnezeu asupra atât a trupului, cât și a sufletului nostru. El spune că atunci când un bărbat întreține relații sexuale cu o prostituată, ei au devenit „un singur trup” (versetul 16). Este clar că relația sexuală este specială. Există un nivel de vulnerabilitate care e experimentat în relația sexuală care trebuie să aibă loc numai într-o uniune maritală bazată pe angajament și încredere.
În general, există două contexte pentru sexul premarital. Există o relație sexuală de felul „ne iubim și suntem dedicați unul celuilalt, dar chiar nu vrem să așteptăm până ne căsătorim” și există „sex ocazional”. Cea dintâi e adesea justificată de ideea că cuplul se va căsători cu siguranță, așadar nu e păcat să te implici în relații maritale acum. Însă lucrul acesta dovedește nerăbdare și lipsă de respect atât față de sine, cât și față de cealaltă persoană. Scoate natura specială a relației din cadrul ei potrivit, erodând ideea că există la urma urmei un cadru. Dacă acceptăm acest comportament, nu va trece mult timp până când vom socoti că orice sex premarital e acceptabil. A-i spune viitorului partener de căsnicie că e vrednic să îl aștepți întărește relația și crește nivelul de dedicare.
Sexul ocazional e larg răspândit în multe societăți. În adevăr, nu există sex „ocazional”, datorită nivelului profund de intimitate implicat în relația sexuală. O analogie e iluminatoare aici. Dacă lipim un obiect de altul cu lipici, acesta va adera. Dacă îl îndepărtăm, va lăsa în urmă o cantitate mică de reziduu; cu cât mai mult timp stă, cu atât mai mult reziduu rămâne. Dacă luăm acel obiect și îl lipim în mod repetat în câteva locuri, va lăsa reziduu pretutindeni unde îl lipim, și în cele din urmă își va pierde capacitatea de a adera la vreo suprafață. Acest lucru se aseamănă în mare parte cu ceea ce se întâmplă cu noi atunci când ne implicăm în sex „ocazional”. De fiecare dată când părăsim o relație sexuală, lăsăm o parte din noi în urmă. Cu cât mai mult a durat relația, cu atât mai mult lăsăm în urmă și cu atât mai mult pierdem din noi înșine. Când trecem de la partener la partener, continuăm să pierdem câte puțin din noi de fiecare dată și, în cele din urmă, putem pierde cu totul capacitatea de a forma o relație sexuală care să rămână. Relația sexuală e atât de puternică și atât de intimă, încât nu putem intra în ea în mod ocazional, indiferent cât de ușor poate părea acest lucru.
Așadar există speranță? Atunci când un creștin se implică în sex premarital sau când cineva care și-a pierdut virginitatea vine la Cristos, Duhul Sfânt îl va convinge de păcat și și-l va plânge. Totuși, e important – chiar de importanță vitală – să ne amintim că nu există păcat dincolo de puterea sângelui lui Isus. Dacă îl mărturisim, El nu numai că îl va ierta, ci ne va curăți de „orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9). Mai mult, pe lângă iertare (care ea în sine e glorioasă), Dumnezeu restaurează. În Ioel 2.25, Dumnezeu îi spune lui Israel că va restaura anii pe care i-au mâncat lăcustele. Aceasta nu e o promisiune directă pentru creștinii din ziua de azi, dar indică faptul că Dumnezeu are un caracter restaurator. Sexul premarital este ca o lăcustă care consumă conștiința de sine, stima de sine și percepția de iertare. Însă Dumnezeu poate restaura toate aceste lucruri. Scriptura ne spune că, atunci când venim la Cristos, suntem făpturi noi (2 Corinteni 5.17), așadar cel care se implică în sex premarital înainte de convertire e recreat de Dumnezeu într-o persoană nouă; cele vechi s-au dus, toate lucrurile s-au făcut noi.
În cele din urmă, știm că, creștini fiind, suntem reînnoiți de Duhul Sfânt în fiecare zi în umblarea noastră cu Isus. Coloseni 3.10 ne spune că făptura noastră nouă e reînnoită din zi în zi după chipul Creatorului ei. Nu există păcat fără speranță. Puterea Evangheliei e disponibilă tuturor celor care își pun încrederea în Isus pentru iertare.
English
Sexul premarital – de ce creștinii sunt atât de puternic împotriva lui?
