Întrebare
De este numită Biblia Sfânta Scriptură?
Răspuns
Sintagma biblia sacra („cărțile sfinte") a apărut mai întâi la un moment dat în Evul Mediu. În engleză, una dintre cele mai timpurii – dacă nu chiar cea mai timpurie – întrebuințare a sintagmei „The Holy Bible" („Sfânta Scriptură, n. tr.") a apărut în 1611, pe coperta Versiunii Autorizate, cunoscută în U.S.A. ca Versiunea King James. Cuvântul sfânt are câteva semnificații și, după cum vom vedea, toate descriu Cuvântul lui Dumnezeu.
Un înțeles al cuvântului sfânt este „sacru, sfințit, sacrosanct". Când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din rugul aprins, i-a poruncit să-și scoată încălțămintea, pentru că stătea pe „pământ sfânt", un pământ sfințit de prezența lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu e sfânt, cuvintele pe care le rostește sunt și ele sfinte. În același fel, cuvintele pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise pe Muntele Sinai sunt, de asemenea, sfinte, așa cum sunt toate cuvintele pe care Dumnezeu le-a dat omenirii în Biblie. Pentru că Dumnezeu este perfect, și cuvintele Lui sunt perfecte (Psalmul 19.7). La fel cum Dumnezeu este drept și curat, așa este și Cuvântul Lui (Psalmul 19.8).
Biblia este, de asemenea, sfântă pentru că a fost scrisă de oameni, sub îndrumarea și influența Duhului Sfânt. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." (2 Timotei 3.16-17) Cuvântul din greacă tradus cu „insuflată" este Theopneustos, de la theos, care înseamnă „Dumnezeu", și pneo, care înseamnă „să sufli sau să sufli peste". Așadar, Dumnezeul nostru sfânt, în Persoana Duhului Sfânt, le-a insuflat în mod literal cuvintele sfinte ale Scripturii scriitorilor fiecărei cărți a Bibliei. Scriitorul Divin este sfânt; prin urmare, și ceea ce scrie El este sfânt.
Un alt înțeles al cuvântului sfânt este să „pui deoparte". Dumnezeu a pus deoparte națiunea lui Israel dintre cele din vremea ei ca să fie „o împărăție de preoți și un neam sfânt" (Exodul 19.6). În același fel, creștinii sunt puși deoparte din rândul celor necredincioși care umblă în întuneric, așa cum descrie Petru: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată." Acest aspect al „punerii de o parte" al sfințeniei este real în cazul Bibliei, pentru că este o carte pusă de o parte față de celelalte. Este singura carte scrisă de Însuși Dumnezeu, singura carte care are puterea de a-i elibera pe oameni (Ioan 8.32), de a le schimba viața și a-i face înțelepți (Psalmul 19.7), de a-i sfinți și de a-i face sfinți (Ioan 17.17). Este singura carte care dă viață, mângâiere și speranță (Psalmul 119.50) și este singura carte care va rămâne pentru totdeauna (Matei 5.18).
English
De este numită Biblia Sfânta Scriptură?
