Întrebare
Ce înseamnă să fii sfințit?
Răspuns
A fi sfințit înseamnă să fii „pus deoparte”. Sinonime pentru sfințit sunt sfânt, sacru și consacrat. Biblia vorbește despre lucruri ca fiind „sfințite”, cum sunt Muntele Sinai (Exodul 19.23) și darurile aduse la Templu (Matei 23.17); despre zile, cum este Sabatul (Exodul 20.8); despre nume, cum este Numele lui Dumnezeu (Matei 6.9); și despre oameni, cum sunt israeliții (Leviticul 20.7-8) și creștinii (Efeseni 5.26).
Faptul că un lucru este sfințit înseamnă că este pus deoparte pentru un uz special. Sinai a fost pus deoparte dintre toți ceilalți munți pentru darea Legii. Templul din Ierusalim a fost pus deoparte dintre toate celelalte locații pentru închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat: „Acum, aleg și sfințesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, și voi avea totdeauna ochii și inima Mea acolo.” (2 Cronici 7.16)
Lucrurile care sunt sfințite sunt rezervate pentru scopurile lui Dumnezeu și nu trebuie folosite pentru sarcini lumești. În noaptea căderii Babilonului, împăratul Nebucadnețar „a poruncit să aducă vasele de aur și de argint ... din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. ” (Daniel 5.2) A fost unul dintre ultimele acte înfăptuite de Belșațar, fiindcă a fost ucis în acea noapte de invadatorii persani. Numele lui Dumnezeu e „sfințit” (Luca 11.2) și orice folosire ușuratică sau lipsită de respect a Numelui Lui e profanatoare.
Isus a vorbit despre Sine ca fiind sfințit în Ioan 17.19; cu alte cuvinte, e sfânt și „separat” de păcat. Urmașii Lui trebuie să fie, la fel, separați de păcat și puși deoparte pentru folosul lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 1.16).
Oamenii care sunt sfințiți sunt născuți din nou și, prin urmare, sunt parte din familia lui Dumnezeu (Evrei 2.11). Ei sunt puși deoparte pentru folosul lui Dumnezeu. Cunosc „sfințirea lucrată de Duhul” (1 Petru 1.2). Înțeleg că au fost „chemați să fie poporul Lui sfânt” (1 Corinteni 1.2).
A fi sfințit înseamnă că Dumnezeu a lucrat în viața noastră. Sub Legea Vechiului Testament, pentru punerea lucrurilor deoparte pentru Dumnezeu se cerea sângele unei jertfe: „Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge.” (Evrei 9.22) Sângele era stropit pe obiectele din cort, pe îmbrăcămintea preoțească și pe oameni. Nimic nu era considerat sfințit până când nu venea în contact cu sângele. Aceasta era o imagine a aplicării spirituale a sângelui lui Cristos pentru mântuirea noastră – suntem „stropiți cu sângele Lui” (1 Petru 1.2) La fel cum Templul din vechime era sfințit pentru folosul lui Dumnezeu, trupul nostru, templu al Duhului Sfânt, e pus deoparte pentru scopurile sfinte ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 6.19).
A fi sfințit înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu a avut un efect asupra noastră. „Prin Cuvânt” Dumnezeu ne curăță și ne face sfinți (Efeseni 5.26, Ioan 17.17).
Dumnezeu ne invită pe noi, păcătoșii, să venim la El „așa cum suntem” și să primim îndurarea și iertarea Lui. Când suntem mântuiți, Duhul Sfânt începe lucrarea Lui măreață de transformare a noastră după chipul și asemănarea lui Cristos. A fi sfințit înseamnă că Dumnezeu ne iubește prea mult să ne lase să rămânem la fel.
Rugăciunea apostolului e pentru toți credincioșii, de pretutindeni: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.” (1 Tesaloniceni 5.23)
English
Ce înseamnă să fii sfințit?
