Întrebare
Ce spune Biblia despre soartă/destin?
Răspuns
Aceasta e o chestiune foarte complexă, și vom începe cu ceea ce nu ne învață Biblia. Soarta e de obicei considerată a fi un curs predeterminat al evenimentelor, dincolo de controlul uman. Un răspuns tipic la credința în soartă este resemnarea – dacă nu putem schimba destinul, atunci de ce să mai încercăm măcar? Orice e să se întâmple se va întâmpla, și nu putem face nimic în această privință. Lucrul acesta e numit „fatalism”, și nu e biblic.
Fatalismul e o premisă majoră în islam, care pretinde supunere totală față de suveranitatea lui Alah. E susținut la scară largă și în hinduism; de fapt, o viziune fatalistă cu privire la viață e ceea ce menține sistemul de caste al Indiei. Mitologia greacă vorbește despre Moire sau ursitoare, trei zeițe prezentate ca cele care țes viața oamenilor, deciziile lor nu pot fi împiedicate sau anulate, nici măcar de către alți zei. Din nou, fatalismul nu e un concept biblic.
Soartă și destin – voința noastră liberă
Biblia ne învață că omul a fost creat cu capacitatea de a face alegeri morale și că e responsabil de aceste alegeri. Căderea omului nu a fost un eveniment predeterminat, în care Adam și Eva au fost victime nefericite ale unui Dumnezeu păpușar. Dimpotrivă, Adam și soția lui au avut capacitatea de a alege ascultarea (cu binecuvântarea care o însoțește) sau neascultarea (cu blestemul din consecință). Știau care va fi rezultatul deciziei lor și au fost trași la răspundere (Genesa 3).
Această temă a dării de socoteală pentru alegerile noastre continuă pe tot parcursul Scripturii. „Cine seamănă nedreptate va secera necaz.” (Proverbele 22.8a, NTLR) „Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde numai se vorbește este lipsă.” (Proverbele 14.23) „... Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele, și vei avea laudă de la ea.” (Romani 13.3)
Adesea, când Biblia vorbește despre destin, e în legătură cu un destin pe care oamenii l-au atras asupra lor: „Sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Cristos. Sfârșitul lor va fi pierzarea.” (Filipeni 3.18-19) „Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere...” (Psalmul 49.13) „Dar cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte; singur își pierde viața cine face așa.” (Proverbele 6.32) „Fiecare a fost judecat după faptele lui.” (Apocalipsa 20.13)
Păcătuim pentru că alegem să facem acest lucru. Nu putem da vina pe „soartă”, kismet, predestinare sau pe Dumnezeu. Iacov 1.13-14 spune: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt ispitit de Dumnezeu.» Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.”
E interesant că mulți oameni care aleg să păcătuiască sunt deranjați de consecințele negative ale păcatului lor. „Nebunia omului îi sucește calea și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui.” (Proverbele 19.3) Acesta e un verset foarte profund. Când un om își distruge viața în mod nebunesc, poate totuși să insiste să dea vina pe Dumnezeu sau poate pe „soartă”. În acest fel, persistă în nebunia lui.
Scriptura ne învață și că alegem să avem credință. Porunca adesea repetată în Scriptură de a crede implică faptul că avem o alegere de făcut în această privință. „... nu fi necredincios, ci credincios...” (Ioan 20.27, vezi și Faptele Apostolilor 16.31, 19.4)
Soartă și destin – suveranitatea lui Dumnezeu
Exceptând cazul în care am înțeles greșit lucrurile, nu suntem stăpânii suverani ai sorții noastre. Numai Dumnezeu e Suveran. Controlul Lui suveran se numește „providență”. El a ales să ne dea o voință liberă și a creat un univers moral în care legea cauză-și-efect este o realitate. Dar Dumnezeu e singurul Dumnezeu și nu există „accidente” în univers.
Un Dumnezeu atotînțelept, atotputernic trebuie să aibă un plan, așadar nu trebuie să fie o surpriză că Biblia vorbește despre un plan divin. Planul lui Dumnezeu, pentru că Îi aparține Lui, este sfânt, înțelept și binevoitor. Providența lui Dumnezeu lucrează pentru a duce la îndeplinire planul Lui inițial pentru creație.
În Isaia 48.3, Dumnezeu spune: „De multă vreme am făcut cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieșit, și Eu le-am vestit: deodată am lucrat și s-au împlinit.” Ceea ce Dumnezeu anunță El face (și poate anunța cu secole înainte!).
Să lupți împotriva lui Dumnezeu e lipsit de sens. „Nici înțelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.” (Proverbele 21.30) De aceea Turnul Babel nu a fost finalizat niciodată (Genesa 11.1-9), detractorii lui Daniel au fost aruncați la lei (Daniel 6.24), Iona a petrecut timp în interiorul unul pește (Iona 1.17) și eu dau de probleme când păcătuiesc.
Chiar și ceea ce am numi în mod normal „întâmplare” sau „soartă” se află sub controlul lui Dumnezeu. „Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” (Proverbele 16.33) Cu alte cuvinte, Dumnezeu e implicat în mersul lumii.
Tot ceea ce se întâmplă în lume e făcut să lucreze potrivit cu scopul lui Dumnezeu. Răul există, dar nu i se îngăduie să împiedice providența lui Dumnezeu. Dumnezeu folosește chiar și oamenii păcătoși pentru scopurile Sale. „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” (Proverbele 21.1) Dumnezeu a lucrat în inima egiptenilor (Exodul 12.36) și a împăratului Artaxerxe (Ezra 7.27) pentru a-Și duce la îndeplinise scopul. Chiar și atunci când intenția omului e pur malefică, Dumnezeu tot poate să-Și ducă la îndeplinire voia, cum a fost și în cazul celor care L-au răstignit pe Isus (Faptele Apostolilor 2.23, 4.27-28).
Planul lui Dumnezeu include o răsplată pentru cei care se încred în El și promite să-și glorifice copiii. „... ci vorbim despre înțelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost ascunsă și pe care Dumnezeu a destinat-o, înainte de a fi veacurile, pentru gloria noastră. ... așa cum este scris: «Niciun ochi n-a văzut, nicio ureche n-a auzit și la mintea omului nu s-a suit ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc.»” (1 Corinteni 2.7-9) Observați folosirea cuvântului destinat în acest pasaj – și faptul că este un destin bazat pe dragostea noastră pentru Domnul.
Soartă și destin – un plan individual
Suveranitatea lui Dumnezeu se întinde și la un plan pentru viața noastră individuală. Lucrul acesta e ilustrat în chemarea lui Dumnezeu pentru Ieremia – înainte ca profetul să se nască. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: «Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.»” (Ieremia 1.4-5)
David recunoaște și El că Domnul are un plan pentru el. „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139.16) Datorită acestei cunoașteri, David a căutat călăuzirea specifică a lui Dumnezeu în multe situații, cum este cea din 1 Samuel 23.9-12.
Soartă și destin – toate lucrurile puse laolaltă
În Faptele Apostolilor 9, Isus i Se arată lui Saul din Tars și îi adresează o afirmație interesantă: „Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.” (versetul 5, Faptele Apostolilor 26.14). În mod evident Isus avea un plan pentru Saul, și Saul i se împotrivea (dureros). Exercitarea libertății noastre împotriva planului lui Dumnezeu poate fi un lucru dureros.
Mai târziu, Isus îi spune lui Saul că un om numit Anania va veni să îl viziteze – și apoi Isus îi spune lui Anania despre acest lucru (versetele 11-12)! În mod evident Isus avea un plan prestabilit și pentru Anania. Acum, Anania nu voia să-l viziteze pe Saul (versetele 13-14). Ar fi putut fi ca Iona și să fugă în altă direcție. Dacă ar fi ales acest lucru, Dumnezeu ar fi avut pregătit un „pește” care să îl aducă înapoi. Din fericire, Anania a ascultat (versetul 17). Exercitarea libertății noastre pentru a urma planul lui Dumnezeu aduce binecuvântare.
Pe scurt, Biblia ne învață că Dumnezeu e în control. În același timp, ne-a dat libertatea de a-L asculta sau nu, și sunt câteva lucruri pe care Dumnezeu le face numai ca răspuns la rugăciune (Iacov 4.2).
Dumnezeu îl binecuvântează pe cel ascultător și e răbdător cu cei care nu ascultă, chiar până la punctul de aparentă neglijență. El are un plan pentru viața noastră, care include bucuria noastră și gloria Lui atât în această lume, cât și în cea care va veni. Cei care Îl primesc pe Cristos ca Salvator au acceptat planul lui Dumnezeu (Ioan 14.6). De atunci înainte, e o urmare pas cu pas a ceea ce are Dumnezeu pregătit mai bun pentru noi, rugându-ne să se facă voia Lui (Matei 6.10) și evitând devierea pe ruta păcatului (Psalmul 32.1-11, 119.59, Evrei 12.1-2).
English
Ce spune Biblia despre soartă/destin?
