Întrebare
Ce înseamnă să fii o soție evlavioasă?
Răspuns
Pentru a defini o soție evlavioasă, în primul rând trebuie să luăm în considerare ce înseamnă cuvântul evlavios. În 1 Timotei 2.2, Pavel folosește cuvântul în legătură cu a fi „pașnică”, „liniștită” și „cu toată cinstea”. Biblia spune că Duhul Sfânt, care locuiește în fiecare credincios produce acte de evlavie vizibile și invizibile: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5.22-23). Definiția decisivă a evlaviei ar fi „asemenea lui Cristos”. Evlavia implică o străduință autentică de a-L imita pe Cristos, de a fi ca El în gând și acțiune, așa cum s-a străduit să fie apostolul Pavel (1 Corinteni 1.1). Aceste caracteristici a unei dispuneri înspre evlavie se aplică fiecărui credincios, fie bărbat, fie femeie. Din fericire, Biblia ne dă calificări specifice privitoare la cum arată o femeie evlavioasă – mai ales o soție evlavioasă.
În cartea Proverbele, e o imagine frumoasă pictată în cuvinte a unei soții evlavioase. Virtuțiile unei soții care trăiește în evlavie nu s-au schimbat, nici chiar după mii de ani. O soție evlavioasă este una care are parte de încrederea totală a soțului ei. El nu trebuie să se îngrijoreze că ea va fi ispitită de vicleniile unui alt bărbat, va încărca excesiv cardurile de credit sau va petrece toată ziua uitându-se la telenovele. Știe că ea e demnă, înțeleaptă și devotată (Proverbele 31.11, 12, 25, 26). Are încredere în susținerea și dragostea ei sinceră, pentru că nu e răzbunătoare, nici critică. Soțul ei are o reputație bună în comunitate și soția lui nu vorbește niciodată rău de el, nici nu-l bârfește. În schimb, îl înalță întotdeauna și îl laudă. Ea menține casa cu rigurozitate și e bine respectată la rândul ei (Proverbele 31.12, 21, 23).
O soție evlavioasă petrece mai puțin timp în fața oglinzii decât petrece împărțind din bunurile ei cu cei săraci și în nevoie, pentru că e altruistă și binevoitoare (Proverbele 31.20, 30). Însă ea nu se neglijează pe sine; își menține trupul și duhul puternice și sănătoase. Deși lucrează din greu și până târziu, nu e slăbită; se interesează de lucruri frumoase pentru elevarea ei și a familiei (Proverbele 31.17, 21, 22).
În mod contrar cu ceea ce mulți cred că este portretul biblic al unei soții evlavioase, Proverbele 31 revelează că ea e întreprinzătoare și ambițioasă. Soția din Proverbele 31 e deținătoarea unei mici afaceri – fabrică și vinde veșminte. Ia în mod independent decizii pentru afacerea ei și numai ea decide ce face cu câștigul ei (Proverbele 31.16, 24). Observă totuși că câștigul ei nu se duce pe pantofi și poșete, ci e folosit pentru cumpărarea unui teren agricol unde va putea planta o vie – ceva ce va fi în beneficiul întregii familii.
În toate eforturile ei, slujirea și munca din greu, soția evlavioasă își păstrează bucuria. Poate vedea că tot ceea ce face e profitabil, iar lucrul acesta o stimulează la un sentiment de mulțumire (Proverbele 31.18). O soție evlavioasă nu se îngrijorează privitor la ceea ce poate aduce viitorul. Întâmpină viitorul cu zâmbet, pentru că știe că Domnul ei e în controlul tuturor lucrurilor (Proverbele 31.25, 30). Versetul 30 este cheia întregului pasaj, pentru că o femeie nu poate fi o soție evlavioasă fără ca în primul rând să aibă teamă de Domnul. Faptul că o soție evlavioasă Îl urmează pe Isus și rămâne în El face ca roada evlaviei să se manifeste în viața ei (vezi Ioan 15.4).
În cele din urmă, o soție evlavioasă trebuie să fie supusă soțului ei (Efeseni 5.22). Cum arată o soție supusă? Nu așa cum poate te gândești. Biblia ne învață că Isus Se supune Tatălui (Ioan 5.19). Totuși, Isus e egal cu Tatăl Său (Ioan 10.30). Prin urmare, o soție supusă nu are o valoare inferioară ca ființă umană; rolul ei nu e mai puțin important – ci e diferit. Creștinii știu că Cristos e în totul la fel de divin ca Tatăl Lui (și ca Duhul Sfânt), dar fiecare are un rol diferit în răscumpărare. În același fel, bărbații și femeile joacă un rol diferit în căsătorie. Așadar, ca o soție să fie supusă soțului ei așa cum Cristos e supus Tatălui înseamnă că de bunăvoie îi permite soțului să conducă. Isus a mers de bunăvoie la cruce, chiar dacă nu fără angoasă (Matei 26.39). Cristos a știut că această cale a Tatălui era ce mai bună. Pentru o soție evlavioasă, calea supunerii poate fi dureroasă uneori, dar urmarea voii lui Dumnezeu va avea întotdeauna ca rezultat răsplătiri spirituale care durează o veșnicie (1 Timotei 4.7-8).
Biblia echivalează supunerea față de soț cu supunerea față de Dumnezeu (Efeseni 5.22). Cu alte cuvinte, dacă o soție nu se poate supune soțului ei, lucrul acesta poate reflecta lupta ei de a se supune lui Cristos. Supunerea nu înseamnă slăbiciune; o soție supusă nu e „neinteligentă” sau „neimportantă”. Pentru supunere e nevoie de tărie, demnitate și devotament, așa cum învățăm de la femeia din Proverbele 31.
Proverbele 31 prezintă idealul. O femeie poate fi o soție evlavioasă fără să fie perfectă (știm că nu există perfecțiune umană). Dar pe măsură ce o soție crește în relația ei cu Cristos, va spori tot mai mult în evlavie în căsnicia ei. Evlavia e adesea la pol opus față de ceea ce spune societatea seculară că trebuie să fie aspirațiile unei femei. Însă ca femei care Îi aparținem lui Dumnezeu, prima noastră preocupare trebuie să fie întotdeauna ceea ce Îi place Lui.
English
Ce înseamnă să fii o soție evlavioasă?
