Întrebare
Care e speranța creștinului?
Răspuns
În înțelegerea multor oameni, speranța e o gândire cu dorință, de felul „Sper că ceva se va întâmpla”. Biblia nu are înțelegerea aceasta despre speranță. Definiția biblică a speranței este o „așteptare cu încredere”. Speranța este o siguranță fermă cu privire la lucruri care sunt neclare și necunoscute (Romani 8.24-25, Evrei 11.1, 7). Speranța e o componentă fundamentală a vieții celor neprihăniți (Proverbele 23.17-18). Fără speranță, viața își pierde sensul (Plângerile lui Ieremia 3.18, Iov 7.6) și în moarte nu există speranță (Isaia 38.18, Iov 17.15). Cei neprihăniți care își pun speranța în Dumnezeu vor fi ajutați (Psalmul 28.7) și nu vor fi confuzi, dați de rușine sau dezamăgiți (Isaia 49.23). Cei neprihăniți care au această speranță plină de încredere în Dumnezeu au o încredere generală în protecția și ajutorul lui Dumnezeu (Ieremia 29.11) și sunt liberi de teamă și anxietate (Psalmul 46.2-3).
Ideea de speranță din Noul Testament este recunoașterea faptului că în Cristos se găsește împlinirea promisiunilor Vechiului Testament (Matei 12.21, 1 Petru 1.3). Speranța creștină e fundamentată în credința în salvarea divină care este în Cristos (Galateni 5.5). Speranța creștinilor este adusă la viață prin prezența Duhului Sfânt promis (Romani 8.24-25). Este speranța viitoare care privește învierea din morți (Faptele Apostolilor 23.6), promisiunile date lui Israel (Faptele Apostolilor 26.6-7), răscumpărarea trupului și a întregii creații (Romani 8.23-25), gloria veșnică (Coloseni 1.27), viața veșnică și moștenirea sfinților (Tit 3.5-7), întoarcerea lui Cristos (Tit 2.11-14), schimbarea în asemănarea cu Cristos (1 Ioan 3.2-3), mântuirea lui Dumnezeu (1 Timotei 4.10) sau pe Cristos Însuși (1 Timotei 1.1).
Siguranța acestui viitor binecuvântat este garantată prin locuirea Duhului Sfânt (Romani 8.23-25), prin Cristos care este în noi (Coloseni 1.27) și învierea Lui (1 Corinteni 15.14-22). Speranța este produsă de răbdare prin suferință (Romani 5.2-5) și este inspirația din spatele răbdării (1 Tesaloniceni 1.3, Evrei 6.11). Cei care nădăjduiesc în Cristos Îl vor vedea înălțat în viață și în moarte (Filipeni 1.20). Promisiunile demne de încredere ale lui Dumnezeu ne dau speranță (Evrei 6.18-19), și ne putem lăuda cu această speranță (Evrei 3.6) și să manifestăm un mare curaj în credința noastră (2 Corinteni 3.12). Prin contrast, despre cei care nu își pun încrederea în Dumnezeu se spune că sunt fără speranță (Efeseni 2.12, 1 Tesaloniceni 4.13).
Pe lângă credință și dragoste, speranța este o virtute durabilă a vieții de creștin (1 Corinteni 13.13) și dragostea izvorăște din speranță (Coloseni 1.4-5). Speranța produce bucurie și pace în credincioși prin puterea Duhului Sfânt (Romani 12.12, 15.13). Pavel își atribuie chemarea apostolică speranței gloriei veșnice (Tit 1.1-2). Speranța în întoarcerea lui Cristos este temelia pentru credincioși ca să se curățească în viața aceasta (Tit 2.11-14, 1 Ioan 3.3).
English
Care e speranța creștinului?
