Întrebare
Care este spiritul legii?
Răspuns
"Spiritul legii" este adesea pus în contrast cu "litera legii". În acest context, spiritul legii are de-a face cu înțelesul sau motivul profund al legii, în timp ce litera legii se referă la formularea exactă, aplicată literal, fără a ține cont de vreun înțeles mai profund. Copiii se pricep să pună accentul pe litera legii, excluzând spiritul acesteia. Următorul exemplu poate fi de ajutor:
Un copil vine acasă de la școală și i se spune: "Nu te uita la televizor până nu-ți termini temele". Câteva minute mai târziu, mama sa îl găsește uitându-se la desene animate pe tabletă, cu temele neatinse. Copilul protestează că mama sa i-a spus doar să nu se uite la televizor - nu i-a spus niciodată nimic despre vizionarea desenelor animate pe tabletă. În acest exemplu, copilul a respectat litera legii, dar a încălcat spiritul legii. Dacă mama ar fi spus: "Termină-ți temele înainte de a te uita la desene animate", atunci poate că, în schimb, copilul s-ar fi uitat la un meci de baseball - respectând din nou litera legii. Ar fi putut fi și mai specifică: "Nu te uita la niciun fel de emisiune pe niciun dispozitiv electronic până nu-ți termini temele", dar atunci copilul ar fi putut decide să iasă afară să se joace, lăsându-și temele neterminate înăuntru. Mama frustrată ar fi putut spune: "Nu face nimic până nu-ți termini temele", dar copilul, luându-l la propriu, ar fi putut pretinde apoi că nu-și poate deschide ghiozdanul pentru a-și lua temele. În mod evident, concentrarea asupra literei legii poate fi o tactică de negare a intenției sau a spiritului legii.
Leviticul 19:14 spune: "Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă". Aici, litera legii interzice exact două lucruri: vorbirea de rău a surdului și punerea piedicii în calea orbului. Cu toate acestea, nicio lege nu poate acoperi în mod explicit toate situațiile posibile. Spiritul legii din Leviticul 19:14 interzice să profiți de dizabilitățile altei persoane, indiferent de care sunt acestea. Litera legii poate fi îngustă, dar spiritul legii cuprinde ceva mult mai larg - și, prin urmare, este mai dificil de respectat. Este posibil să treci prin viață fără să înjuri vreodată un surd sau să împiedici un orb, dar este mult mai dificil să nu profiți niciodată de slăbiciunea altcuiva.
În Predica de pe Munte, Isus interpretează Legea mozaică în spiritul legii, nu în litera ei. Legea interzicea crima, dar Isus a spus că mânia sau batjocura îl fac pe cineva vinovat de crimă, deoarece aceleași atitudini care produc crima produc mai întâi mânia și disprețul (vezi Matei 5:21-22). Legea interzicea adulterul, dar Isus a spus că o privire plină de poftă este adulter în inimă. Un bărbat care nu se atinge niciodată de o altă femeie în afară de soția sa, dar care se complace în fantezii sexuale, respectă litera legii, dar nu și spiritul ei (vezi Matei 5:27-28). Și, potrivit lui Isus, a asculta de litera legii, dar nu de spiritul ei, nu este o opțiune.
Când Isus a fost întrebat despre cea mai importantă poruncă, a invocat spiritul legii: "„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii" (Matei 22:37-40). Fiecare lege din Vechiul Testament și fiecare standard de comportament pentru creștin se poate rezuma la aceste două porunci, deoarece ele întruchipează spiritul legii; adică cele două porunci cele mai mari exprimă punctul final al tuturor celorlalte legi.
În Luca 10, un învățător al Legii, dorind "să se îndreptățească", l-a întrebat pe Isus: "Cine este aproapele meu?" (versetul 29). Ar putea fi posibil să se respecte porunca de "a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți" dacă aproapele este definit destul de restrâns. Răspunsul lui Isus este Pilda samariteanului milostiv, în care El demonstrează că aproapele tău este orice persoană cu care intri în contact. De fapt, adevărata întrebare nu este "cine este aproapele meu?", ci "cui îi voi fi eu aproape?" Spiritul legii ne cere să fim aproapele cuiva într-o manieră proactivă, căutând oameni care au nevoie de ajutor. În cele din urmă, niciunul dintre noi nu este capabil să respecte perfect această lege, nici în litera ei, nici în spiritul ei, și de aceea suntem condamnați ca păcătoși care au nevoie de un Mântuitor.
Oamenii care se concentrează asupra literei legii arată adesea că se conformează legii ca mijloc de justificare, chiar dacă încalcă flagrant intenția legii; totuși, Dumnezeu va judeca după spiritul legii, nu doar după literă.
English
Care este spiritul legii?
