Întrebare
Ce înseamnă că Dumnezeu i-a dat omenirii stăpânire peste animale?
Răspuns
Cuvântul stăpânire înseamnă „să conduci sau să manifești putere asupra”. Dumnezeu are putere suverană peste creația Sa și i-a delegat omenirii autoritate să manifeste stăpânire asupra animalelor (Genesa 1.26). David întărește acest adevăr: „I-ai dat [omului] stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui.” (Psalmul 8.6) Omenirea trebuie să „supună” pământul (Genesa 1.28) – trebuie să menținem poziție de comandă asupra lui; am fost așezați într-un rol superior și trebuie să exercităm control asupra pământului și a florei și faunei lui. Omenirea a fost stabilită ca conducătoarea acestei lumi. Orice altceva se află în supunerea ei.
Porunca lui Dumnezeu de a supune pământul și viața animală de pe el e o poruncă de a avea autoritate peste el în întregime. O stăpânire adevărată (a oricărui lucru) nu poate fi îndeplinită fără înțelegerea lucrului avut în stăpânire. Pentru ca un muzician să fie stăpân pe vioară, trebuie mai întâi să înțeleagă cu adevărat instrumentul. Pentru ca omenirea să ajungă să aibă stăpânire peste împărăția animalelor, trebuie să înțelegem animalele.
Odată cu autoritatea de a stăpâni vine și responsabilitatea de a stăpâni bine. Există o dare de socoteală inerentă poruncii de a supune pământul. Omul are datoria de a-și exercita stăpânirea sub autoritatea Celui care i-a delegat-o. Toată autoritatea este a lui Dumnezeu (Romani 13.1-5) și El o deleagă cui voiește (Daniel 4.17). Cuvântul supune nu trebuie să implice violență sau tratament rău. Poate însemna „a cultiva”.
Omul trebuie să fie administratorul pământului; el trebuie să aducă lumea materială și toate elementele ei diverse în slujba lui Dumnezeu și spre binele omenirii. Porunca de a supune pământul e de fapt parte din binecuvântarea lui Dumnezeu pentru omenire. Fiind creați după chipul lui Dumnezeu, Adam și Eva trebuiau să folosească resursele vaste ale pământului în serviciul lui Dumnezeu și al lor înșiși. Are deplină semnificație ca Dumnezeu să decreteze acest lucru, din moment ce numai oamenii au fost creați după chipul lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu i-a dat omenirii stăpânire peste animale, a fost pentru ca omul să poarte de grijă, să vegheze și să folosească acele animale la potențialul lor maxim într-un mod drept. La momentul în care Dumnezeu i-a dat omenirii stăpânire peste animale, oamenii nu mâncau carne (Genesa 1.29). Mâncatul cărnii nu a început decât după potop (Genesa 9.1-3) și de atunci au început animalele să se teamă de oameni. Totuși, cu toate că Dumnezeu a schimbat modul în care interacționăm cu animalele, sub aspectul că acum reprezintă „carne”, avem încă responsabilitatea de a trata animalele cu bunăvoință. Faptul că oamenii stăpânesc peste animale nu înseamnă că avem dreptul de a le trata rău sau să le folosim în mod nepotrivit.
A avea stăpânire peste animale trebuie să atragă cu sine o gestionare binevoitoare a lor ca resursă așa cum a rânduit Dumnezeu să fie. Trebuie să avem în vedere că omenirii i-a fost dată sarcina (și binecuvântarea) de a-L reprezenta pe Dumnezeu în această lume. Suntem îngrijitori. Avem influență peste tot pământul și (având chipul lui Dumnezeu) avem responsabilitatea de a acționa așa cum ar acționa Dumnezeu. Își folosește Dumnezeu în mod nepotrivit creația? Nu. E Dumnezeu neînțelept în gestionarea resurselor? Nu. E Dumnezeu vreodată plin de cruzime, egoist sau risipitor? Nu. Atunci nici noi nu trebuie să fim în acest fel. Orice folosire nepotrivită sau tratament rău aplicat creației lui Dumnezeu e rezultatul păcatului, nu rezultatul urmării poruncii de la început a lui Dumnezeu. Trebuie să ne îndeplinim sarcina de a gestiona pământul cu înțelepciune până la timpul în care lupul va sta împreună cu mielul în Împărăția lui Cristos (Isaia 11.6).
English
Ce înseamnă că Dumnezeu i-a dat omenirii stăpânire peste animale?
