Întrebare
Care e starea veșnică a credinciosului?
Răspuns
Un studiu al „stării veșnice” e cel mai potrivit să fie văzut ca o subdiviziune a studiului mai amplu al escatologiei, sau doctrina lucrurilor de la sfârșit. Trebuie admis în primul rând că singurul cuvânt de mărturie sigur privitor la acest subiect este Sfânta Scriptură, nicio altă „carte sfântă” sau filosofie nu sunt atât de vrednice de încredere sau informative ca Biblia.
Cuvântul din limba greacă tradus cel mai adesea cu „veșnic” în Biblie e aionos. În esență, acest cuvânt denotă faptul de a nu avea nici început și nici sfârșit sau a avea un început, dar nu și un sfârșit, raportat la timp. Înțelesul exact e întotdeauna determinat de context. Când acest cuvânt e combinat cu „viață” (în limba greacă zoe), denotă nu numai o viață fără sfârșit, ci și o anumită calitate a vieții care se distinge de simpla viață biologică.
Știm că toți credincioșii vor primi un trup înviat (1 Corinteni 15.42). Prin urmare nu vom exista ca spirite lipsite de trup, ci vom poseda un trup glorificat, potrivit special pentru o existență în starea eternă.
Biblia ne dă câteva detalii despre cum va fi această stare. Scriptura spune că Dumnezeu creează un cer nou și un pământ nou, și Noul Ierusalim coboară de la Dumnezeu pe pământul nou (Apocalipsa 21.1-2). În această creație nouă, „cortul lui Dumnezeu [va fi] cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apocalipsa 21.3). „... și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4.17)
Existența noastră în starea veșnică va fi deosebit de distinctă de cum suntem obișnuiți acum: „Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21.4) Blestemul care a venit împreună cu păcatul nu va mai avea influență din nou (Apocalipsa 22.3). Cu greu ne putem imagina o lume fără durere și suferință, dar aceasta este ceea ce promite Dumnezeu – o realitate dincolo de imaginație. „Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»” (1 Corinteni 2.9, cf. Isaia 64.4)
Existența noastră în starea veșnică nu va fi nici marcată de amintiri rele de pe vechiul pământ. Bucuria va înghiți tot necazul: „Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65.17)
Starea veșnică va implica slujirea Domnului (Apocalipsa 22.3), a vedea Fața lui Dumnezeu (Apocalipsa 22.4) și trăirea în sănătate perfectă (Apocalipsa 22.2). 2 Petru 3.13 spune că cerul nou și pământul nou vor fi „locuința neprihănirii”. Păcatul nu își va arunca umbra nicăieri în noul tărâm.
De la începutul creației, a fost planul lui Dumnezeu să-i aducă pe cei răscumpărați în acest loc de împlinire și glorie (Romani 8.30, Filipeni 1.6). Nu va mai fi păcat, nu va mai fi blestem, nu va mai fi moarte – totul datorită jertfei lui Isus la cruce. În starea veșnică, planul perfect al lui Dumnezeu va fi adus la îndeplinirea glorioasă, și omenirea își va îndeplini scopul suprem, „să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna” (Catehismul Scurt de la Westminster).
English
Care e starea veșnică a credinciosului?
