Întrebare
De ce atât de mulți oameni trebuie să treacă printr-o suferință teribilă înainte de moarte?
Răspuns
Suferința este o parte universală a umanității noastre care există într-o lume decăzută. La întrebarea de ce există suferință în moarte pentru unii și nu la fel de multă pentru alții nu se poate răspunde. Pentru că noi socotim lucrurile din experiența noastră umană și nu înțelegem mintea și scopul infinit al lui Dumnezeu. În capitolul despre marea credință, citim adesea despre eroii credinței, dar neglijăm litania celor fără nume care au suferit pentru credința lor (Evrei 11:33-40). Toți aceștia au murit suferind, și totuși sunt eroi ai credinței. Ei sunt nenumiți și necunoscuți printre oameni, dar Dumnezeu prețuiește suferința lor și îi include în acest mare capitol al credinței ca o lecție pentru noi.
Suferința și moartea fac parte din blestemul păcatului asupra lumii (Geneza 3:16-19). Adam și Eva au căzut, și atunci când au căzut, au adus pentru ei și pentru toți urmașii lor suferința morții. "Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit." (Geneza 2:17) Știm că Adam și Eva nu au murit fizic în ziua în care au mâncat din pom. Adam a trăit până la vârsta de 930 de ani (Geneza 5:5). Dar când Adam a păcătuit, el a fost separat spiritual de Dumnezeu, iar aceasta este prima moarte.
Întrebarea de ce unii suferă la moarte și alții nu ar putea fi rezumată într-o singură afirmație: "Dumnezeu este suveran." Aceasta nu este doar o afirmație banală și ușoară. Când Isus a vindecat un orb din naștere, ucenicii L-au întrebat. "«Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?» Isus a răspuns: «N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.»" (Ioan 9:1-3) În acest pasaj se află un principiu care poate fi aplicat la întrebarea noastră. Dumnezeu permite ca unii să sufere pentru ca "să se arate lucrările lui Dumnezeu". Cu alte cuvinte, Dumnezeu permite ca unii să sufere pentru a aduce glorie numelui Său, iar alții să nu sufere din același motiv. Voința Sa suverană este cea care determină fiecare circumstanță. Prin urmare, putem spune cu siguranță că nicio suferință nu este lipsită de un scop în planul lui Dumnezeu, chiar dacă noi, ca oameni finiți, nu putem vedea clar acel scop.
Apostolul Pavel a suferit mult în viața și în slujirea sa. O litanie a acestei suferințe poate fi găsită în 2 Corinteni 11:23-27. Pavel a fost ucis pentru mărturia sa și, conform tradiției universale, a fost decapitat după o lungă întemnițare. Cu toate acestea, în această perioadă, el i-a scris această mărturie lui Timotei: "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui." (2 Timotei 4:7-8) Un alt scop al suferinței este de a fi o mărturie pentru cei care privesc că harul și puterea lui Dumnezeu sunt suficiente pentru a-i permite unui credincios să reziste în acea suferință (2 Corinteni 12:9).
Pavel ne dă, de asemenea, un exemplu cu privire la modul în care ar trebui să privim suferința ca un copil al lui Dumnezeu. "Și El mi-a zis: «Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.» Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare." (2 Corinteni 12:9-10) Și Pavel a mai spus: "Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este un câștig." (Filipeni 1:21) Prin urmare, indiferent cum moare un credincios, în suferință sau într-o relativă pace, aceasta nu este decât o tranziție către "față în față" cu Domnul. Odată ce această tranziție a fost făcută, toată tristețea și durerea suferinței vor lua sfârșit. "El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." (Apocalipsa 21:4)
English
De ce atât de mulți oameni trebuie să treacă printr-o suferință teribilă înainte de moarte?
