Întrebare
Cum trebuie să ne supunem în fața lui Dumnezeu?
Răspuns
În toate situațiile din Noul Testament în care apare cuvântul supunere, acesta este tradus din cuvântul grecesc hupotasso. Hupo înseamnă „sub” și tasso înseamnă „a așeza”. Cuvântul acesta și o rădăcină a lui e tradus și prin cuvintele supus și supunere. Înțelesul întreg al cuvântului este „a asculta, a te pune sub, a fi supus cuiva, a te supune, a te pune în supunere sub sau a fi sub ascultare sau ascultător de”. Cuvântul a fost folosit ca un termen militar care însemna „a așeza diviziunile de trupe într-o manieră militară sub comanda unui conducător”. Acest cuvânt e o extraordinară definiție a ceea ce înseamnă a te „supune” lui Dumnezeu. Înseamnă a te așeza sub comanda punctului de vedere divin, în loc să trăiești potrivit cu felul vechi de viețuire al cuiva bazat pe un punct de vedere omenesc. E un întreg proces al supunerii propriei noastre voințe voinței Tatălui.
Scriptura are multe de spus despre a trăi în supunere față de „puterile superioare”. Aceasta face referire la principiile instituțiilor pe care le-a rânduit Dumnezeu în lume – guvernul și conducătorii, în orice capacitate, pe care Dumnezeu i-a pus în poziții de autoritate peste noi pe acest pământ. Pasaje care ne învață aceste principii sunt Romani 13.1-7, Evrei 13.17, 1 Petru 2.13-14 și Tit 3.1. Principiul este că a fi în ascultare de autoritatea de deasupra noastră, oricare ar fi acea autoritate, va aduce o binecuvântare temporară în timp real aici și acum și, pentru credincios, o răsplată mai târziu. Cea mai înaltă autoritate este Dumnezeu, și El deleagă autoritate altora; așadar, pentru a ne supune lui Dumnezeu, ne supunem autorității pe care a așezat-o deasupra noastră. Vei observa că nu există stipulări care să facă deosebirea între autorități bune și rele sau chiar drepte sau nedrepte. Trebuie să ne smerim și să ascultăm „ca de Domnul”.
De asemenea, ni se spune să ne supunem lui Dumnezeu (Iacov 4.7). În Efeseni, citim că creștinii trebuie să se supună „unii altora în frica lui Cristos” (Efeseni 5.21). Citim și că soția trebui să se supună soțului ei ca Domnului, iar soțul trebuie să își „iubească” soția (Efeseni 5.22-25). Apostolul Petru scrie: „Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har».” (1 Petru 5.5) Tema aici e umilința. Nu te poți supune lui Dumnezeu fără umilință. Ascultarea ne cere să ne smerim și să ne supunem autorității altuia, și ni se spune că Dumnezeu stă împotriva mândriei – opusul umilinței – și aroganței care găzduiește acea mândrie.
Prin urmare, a avea o inimă umilă și în supunere e o alegere pe care o facem. Aceasta însemnă că, fiind credincioși născuți din nou, în fiecare zi luăm decizia de a ne supune lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în noi pentru a ne „face asemenea chipului lui Cristos”. Dumnezeu va folosi circumstanțele din viața noastră pentru a ne oferi ocazia să ne supunem Lui (Romani 8.28-29). Credinciosul atunci acceptă harul și purtarea Lui de grijă, pentru a umbla în Duhul, nu în maniera naturii vechi. Lucrarea aceasta e realizată prin alegerea de a ne devota Cuvântului lui Dumnezeu și de a învăța despre ceea ce ne-a pus la dispoziție Dumnezeu în Isus Cristos. Din momentul în care suntem născuți din nou, în Cristos avem la dispoziție tot ceea ce avem nevoie pentru a deveni credincioși maturi, dar trebuie să alegem să învățăm despre aceste lucruri care ne sunt date prin studiul Cuvântului și să le aplicăm în umblarea noastră zilnică.
Trebuie să alegem să ne supunem lui Dumnezeu în ceea ce privește procesul învățării, pentru a crește spiritual. E un proces care a început în momentul mântuirii și care continuă cu fiecare alegere pe care o facem de a ne supune lui Dumnezeu. Procesul acesta va continua până când Domnul vine din nou sau ne cheamă acasă. Lucrul minunat în privința aceasta este că, așa cum a afirmat apostolul Pavel pe bună dreptate: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3.18)
Dumnezeu nu ne cere să ne supunem pentru că e un tiran, ci pentru că este un Tată iubitor și știe ceea ce e cel mai bun pentru noi. Binecuvântările și pacea pe care le obținem din predarea și supunerea noastră în umilință în fața Lui în fiecare zi sunt un dar al harului cu care nimic din lumea aceasta nu se poate compara.
English
Cum trebuie să ne supunem în fața lui Dumnezeu?
