Întrebare
Ce este teologia eliberării?
Răspuns
Exprimat în mod simplu, teologia eliberării e o mișcare care încearcă să interpreteze Scriptura prin prisma condiției grele a săracilor. Potrivit acestei teorii, adevărații urmași ai lui Isus trebuie să lucreze la a clădi o societate dreaptă, să aducă schimbare socială și politică și să se alinieze cu clasa muncitoare. Isus, care a fost la rândul Lui sărac, i-a avut în atenție pe săraci și pe asupriți și orice biserică legitimă le va acorda prioritate acelora care au fost istoric marginalizați sau privați de drepturi. Toată doctrina bisericii trebuie să treacă prin prisma săracilor. Apărarea drepturilor celor săraci e văzut ca un aspect central al Evangheliei.
Iată un exemplu de cum vede teologia eliberării Scriptura prin prisma săracilor și a celor defavorizați: în Luca 1.52-53, Maria Îl laudă pe Domnul spunând: „A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale." Potrivit teologiei eliberării, Maria își exprimă bucuria că Dumnezeu i-a eliberat pe cei săraci din punct de vedere material și i-a hrănit pe cei flămânzi fizic, în timp ce i-a doborât pe cei bogați material. Cu alte cuvinte, El e un Dumnezeu care îi favorizează pe cei lipsiți înaintea celor cu bogății.
Teologia eliberării își are rădăcinile în catolicismul latinoamerican. Apariția lui e un răspuns la sărăcia larg răspândită și abuzul asupra unor mari segmente din societatea latinoamericană. O carte cu influență în promovarea teologiei eliberării este A Theology of Liberation (1971), a lui fr. Gustavo Gutiérrez.
Promotorii teologiei eliberării apelează pentru susținere la profeții Vechiului Testament. De exemplu, Maleahi 3.5 avertizează cu privire la judecata lui Dumnezeu asupra celor care îi asupresc pe muncitori: „Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva ... celor ce opresc plata simbriașului, care asupresc pe văduvă și pe orfan, nedreptățesc pe străin și nu se tem de Mine, zice Domnul oștirilor." (Vezi și Isaia 58.6-7, Ieremia 7.6, Zaharia 7.10.) De asemenea, cuvintele lui Isus din Luca 4.18 arată compasiunea Lui pentru cei asupriți: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați." (cf. Isaia 61.1)
Teologii eliberării folosesc, de asemenea, cuvintele lui Isus din Matei 10.34 ca să promoveze ideea că biserica trebuie să fie implicată în activism: „Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia." Potrivit teologiei eliberării, Isus nu a dus lucrurile spre stabilitate socială, ci spre tulburare.
Criticii teologiei eliberării o asociază cu marxismul și o văd ca pe o formă religioasă de politici socialiste eșuate. Oficialii de la Vatican, inclusiv câțiva papi, au vorbit împotriva teologiei eliberării. Motivele opoziției catolice includ accentul pe care teologia eliberării îl pune asupra practicii înaintea doctrinei și respingerea structurii ierarhice a bisericii – teologia eliberării pledează pentru „comunități de bază" care se întâlnesc în afara îngrădirilor bisericii, excluzând efectiv clericul catolic.
Teologia liberală a trecut dincolo de cei săraci din mediile rurale din America de Sud și Centrală. Haiti și Africa de Sud găzduiesc și ele forme ale acestei teologii. În Statele Unite, teologia eliberării negrilor e predicată în unele biserici, cum e Trinity United Church of Christ, a lui Jeremiah Wright. O mișcare teologică înrudită e teologia eliberării feministe, care consideră că femeile sunt un grup asuprit care trebuie eliberat.
Cu siguranță Biblia îi învață pe urmașii lui Cristos să aibă grijă de cei săraci (Galateni 2.10, Iacov 2.15-16, 1 Ioan 3.17) și trebuie să vorbim împotriva nedreptății. Și da, Biblia avertizează în mod repetat împotriva înșelăciunii bogățiilor (Marcu 4.19). Totuși, teologia eliberării greșește în mai multe aspecte. În primul rând ea pune acțiunile sociale pe același nivel cu mesajul Evangheliei. Oricât de importantă este hrănirea celor flămânzi, ea nu poate lua locul Evangheliei lui Cristos (vezi Fapte 3.6). Nevoia primară a omenirii e spirituală, nu socială. De asemenea, Evanghelia e pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei bogați (Luca 2.10). Pruncul Isus a fost vizitat atât de păstori, cât și de magi; ambele grupuri au fost binevenite. Să atribui un statut special oricărui grup ca fiind preferat de Dumnezeu înseamnă să discriminezi, ceea ce Dumnezeu nu face (Fapte 10.34-35). Cristos aduce unitate în Biserica Lui, nu diviziune în funcție de aspectele socio-economice, rasiale sau de gen (Efeseni 4.15).
English
Ce este teologia eliberării?
