Întrebare
Ce este teoria IEDP?
Răspuns
Pe scurt, teoria IEDP afirmă că primele cinci cărţi ale Bibliei, Genesa, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul, nu au fost scrise în întregime de Moise, care a murit în 1451 î.Cr., ci şi de diferiţi autori/compilatori de după Moise. Teoria se bazează pe faptul că în diferite porţiuni din Pentateuh sunt folosite nume diferite pentru Dumnezeu şi există deosebiri sesizabile de stil lingvistic. Literele din teoria IEDP provin de la patru presupuşi autori: autorul care a folosit numele de „Iehova” pentru Dumnezeu, autorul care foloseşte numele de Elohim pentru numele lui Dumnezeu, autorul Deuteronomului şi autorul de origine preoţească al Leviticului. Teoria IEDP continuă să afirme că diferitele porţiuni din Pentateuh au fost cel mai probabil compilate în secolul IV î.Cr., posibil de către Ezra.
Prin urmare, de ce apar nume diferite pentru Dumnezeu în cărţi care se presupune că sunt scrise de acelaşi autor? De exemplu, Genesa capitolul 1 foloseşte numele Elohim, în timp ce Genesa capitolul 2 foloseşte numele Iahve. Un astfel de tipar se întâlneşte des în Pentateuh. Răspunsul este simplu. Moise a folosit Numele lui Dumnezeu pentru a afirma un element de importanţă. În Genesa capitolul 1, Dumnezeu este Elohim, puternicul Dumnezeu Creator. În Genesa capitolul 2, Dumnezeu este Iahve, Dumnezeul personal care a creat omenirea şi care relaţionează cu ea. Acest lucru nu indică înspre autori diferiţi, ci înspre un singur autor care foloseşte feluritele Nume ale lui Dumnezeu pentru a sublinia un anumit aspect şi pentru a descrie diferitele aspecte ale caracterului Său.
În ceea ce priveşte variaţiunea de stiluri, nu este oare de aşteptat ca un autor să aibă stiluri diferite atunci când scrie istorie (Genesa), legislaţie (Exodul şi Deuteronomul) şi detalii complexe ale sistemului de jertfe (Leviticul)? Teoria IEDP ia deosebirile explicabile din Pentateuh şi inventează o teorie elaborată care nu are nicio bază în realitate sau în istorie. Nu s-a descoperit niciun document I, E, D sau P. Niciun învăţat evreu sau creştin nu a indicat că ar fi existat un astfel de document.
Cel mai puternic argument împotriva teoriei IEDP este însăşi Biblia. Isus, în Marcu 12.26, a spus: „În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre «Rug», ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»?” Aşadar, Isus spune clar că Moise a scris relatarea despre rugul aprins din Exodul 3.1-3. Luca, în Fapte 3.22, comentează pe marginea unui pasaj din Deuteronomul 18.15 şi îi atribuie lui Moise acel pasaj. Pavel, în Romani 10.5, vorbeşte despre neprihănirea pe care o descrie Moise în Leviticul 18.5. Aşadar, Pavel atestă că Moise este autorul cărţii Leviticul. Astfel Îl avem pe Isus care arată că Moise este autorul cărţii Exodul, pe Luca (în Fapte), care arată că Moise a scris Deuteronomul, şi pe Pavel, care spune că Moise a fost autorul cărţii Leviticul. Pentru ca teoria IEDP să fie adevărată, Isus, Luca şi Pavel trebuie să fie toţi fie mincinoşi, fie cu totul greşiţi în înţelegerea Vechiului Testament. Să ne încredem în Isus şi în autorii umani ai Scripturii mai degrabă decât în teoria ridicolă şi lipsită de bază IEDP (2 Timotei 3.16-17). English
Ce este teoria IEDP?
