Întrebare
Este posibilă teoria Pangeei?
Răspuns
Pangeea este conceptul că toate masele de uscat de pe Pământ au fost la un moment dat conectate ca un supercontinent gigantic. Pe o hartă a lumii, unele continente arată ca și când ar putea fi îmbinate ca niște piese de puzzle gigantice (Africa și America de Sud de exemplu). Menționează Biblia Pangeea? Nu explicit, însă posibil. În Genesa 1.9 scrie: „Dumnezeu a zis: «Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul!» Și așa a fost.” Probabil că dacă toate apele au fost „strânse la un loc”, și uscatul a fost „la un loc”. Genesa 10.25 menționează: „... numele unuia era Peleg, numit așa pentru că pe vremea lui s-a împărțit pământul...” Unii indică versetul din Genesa 10.25 ca o dovadă că pământul s-a separat după potopul lui Noe.
Deși acest punct de vedere este posibil, în mod categoric nu este susținut universal de creștini. Unii consideră că Genesa 10.25 se referă la „împărțirea” care a avut loc la Turnul Babel, nu separarea continentelor prin „deplasare continentală”. Unii dispută, de asemenea, separarea postnoahică a Pangeei datorită faptului că, în ritmul de deplasare din prezent, continentele nu s-ar fi putut deplasa atât de mult unele față de altele în timpul care s-a scurs de la potopul noahic. Totuși, nu se poate dovedi că continentele s-au deplasat întotdeauna în același ritm. Mai mult, Dumnezeu e capabil să grăbească procesul de deplasare a continentelor, pentru a-Și îndeplini scopul de a separa omenirea (Genesa 11.8). Totuși, din nou, Biblia nu menționează explicit Pangeea sau să ne spună clar când s-a separat ea.
Conceptul de Pangeea postnoahică poate explica faptul că animalele și oamenii au putut să migreze spre diferite continente. Cum au ajuns cangurii în Australia după potop, dacă continentele erau deja separate? Alternativele din partea conceptului creaționist al Pământului tânăr pentru teoria standard a deplasării continentale includ Teoria Catastrofică a Mișcării Plăcilor Tectonice (vezi http://www.answersingenesis.org/tj/v16/i1/plate_tectonics.asp) și Teoria Hidroplăcilor (vezi http://www.creationscience.com/onlinebook/HydroplateOverview2.html). Ambele plasează deplasarea accelerată a continentelor în cadrul contextului cataclismic al potopului lui Noe.
Însă există și o altă explicație oferită de oamenii de știință creștini care nu face necesară Pangeea postnoahică. Potrivit acestui punct de vedere, migrația intercontinentală a început atunci când nivelul apelor mărilor era încă scăzut în timpul și imediat după epoca glaciară postdiluviană, când mare parte din apă era încă prinsă în gheață la poli. Nivelul scăzut al mării ar fi lăsat platformele continentale expuse, conectând toate suprafețele mari de pământ prin punți de uscat.
Există (sau cel puțin au existat) punți de pământ subacvatice de mică adâncime care leagă toate continentele majore. America de Nord, Asia de Sud Est și Australia sunt toate legate de Asia continentală. Marea Britanie e legată de Europa continentală. În unele locuri, aceste punți intercontinentale sunt la doar câteva sute de metri adâncime sub nivelul actual al mării. Teoria poate fi sumarizată în felul următor: (1) După potop, a avut loc o epocă glaciară. (2) Cantitatea mare de apă înghețată a făcut ca oceanele să fie la un nivel mult mai scăzut decât în zilele noastre. (3) Nivelul scăzut al oceanelor a dus la existența unor punți de uscat care să lege diversele continente. (4) Ființele umane și animalele au migrat spre diferitele continente folosind aceste punți de uscat. (5) Era glaciară s-a încheiat, gheața s-a topit și nivelul oceanelor s-a ridicat, rezultând acoperirea cu apă a punților de uscat.
Așadar, deși Pangeea nu e menționată specific în Biblie, Biblia prezintă posibilitatea existenței ei. Oricare ar fi cazul, fiecare dintre conceptele prezentate mai sus constituie o explicație viabilă pentru felul în care omenirea și animalele au putut migra pe continentele care acum sunt separate de oceane întinse.
English
Este posibilă teoria Pangeei?
