Întrebare
Ce trebuie să facă un creștin când convingerile lezează o societate tolerantă?
Răspuns
Mulți oameni din societatea zilelor noastre se consideră „toleranți”. Prin aceasta de obicei vor să spună „îi accept pe oameni pentru cine sunt ei, fără să îi judec pentru vreo acțiune sau pentru stilul de viață ales”. Încă creștinul care cunoaște Scriptura nu poate, cu conștiința curată, să aprobe toate acțiunile sau stilurile de viață alese; Biblia delimitează clar unele stiluri de viață ca fiind păcătoase și neplăcute înaintea lui Dumnezeu. Când convingerile unui creștin se lovesc de standardul de toleranță stabilit de societate, creștinul e adesea etichetat ca fiind „intolerant”, „bigot” sau și mai rău. În mod ironic, cei care pretind că sunt cei mai toleranți sunt cel mai puțin toleranți față de viziunea creștină despre lume și viață.
Uneori, conflictul între convingerile creștine și standardele seculare de toleranță implică o afacere creștină care e forțată să fotografieze logodne homosexuale, să pregătească torturi sau aranjamente florale pentru nunțile homosexuale sau să închirieze camere cuplurilor de homosexuali. Alte ori conflictul nu e atât de public, implicând cunoștințe personale care nu sunt de acord, de exemplu, cu convingerile creștine privitoare la îmbătatul la o petrecere sau la coabitarea înainte de căsătorie.
Un principiu general care acoperă multe aspecte a fost exprimat de Petru înaintea Sanhedrinului: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5.29) Oricât de multă presiune ar exercita societatea, urmașul lui Cristos știe cine este Domnul lui și alege să Îl asculte. Într-o lume păcătoasă care L-a urât pe Cristos, lucrul acesta va duce în mod natural la conflict. „Toleranța” expusă de lume nu lasă loc convingerilor creștine, însă pentru cei răscumpărați care umblă în Duhul, convingerile creștine sunt indispensabile. Biblia spune că există un bine și un rău, și nicio măsură de instruire pe tema sensibilității sociale nu poate schimba acest lucru.
Dacă definiția noastră pentru a tolera este „a suporta ceva ce nu îți place”, atunci am putea spune că toleranța nu cere aprobare sau suport. În acest sens, creștinii trebuie să fie cât de toleranți posibil, astfel încât caracterul nostru iubitor să poată fi văzut de toți (Matei 5.16). Trebuie să fim în stare să „suportăm” mult. În cele mai multe cazuri, trebuie să fim în stare să ne controlăm impulsul de a nu suferi ceea ce considerăm neplăcut. Problema este când a tolera e definit într-o manieră care implică o acceptare sau chiar aprobare a ceea ce consideri ofensator. Un creștin cu convingeri biblice poate accepta faptul că oamenii păcătuiesc, dar tot trebuie să numească „păcatul”. Convingerile unui creștin nu permit aprobarea păcatului în niciun caz.
Indiferent cum e definită, toleranța are limitele ei: ce mesaj ar fi transmis de o biserică ce ține servicii „interactive” cu un sabat de vrăjitoare? Ce s-ar întâmpla dacă un judecător ar alege să „tolereze” jurământul fals – îl permite în sala lui de judecată, chiar dacă personal nu îi place acest lucru? Cât de multă lipsă de respect ar trebui să „tolereze” un profesor la clasa lui? Dar dacă un chirurg ar începe să „tolereze” condițiile septice în sala lui de operații?
Când un credincios își dă seama că convingerile lui creștine sunt în conflict cu abordarea cuiva vizavi de toleranță, trebuie imediat să facă următoarele lucruri: 1) Să se roage pentru înțelepciune și curaj. 2) Să își examineze convingerile, pentru a se asigura că se bazează pe ceea ce spune cu adevărat Biblia, nu pe preferințe personale. A lua atitudine față de a avea un serviciu de închinare comun hinduso-creștin are suport biblic; a lua atitudine față de a servi mâncare cu diversitate etnică la prânzul bisericii nu are. 3) Să-și ia angajamentul de a-și iubi dușmanii și să le facă bine (Matei 5.38-48). 4) Să își propună în inimă să abordeze conflictul „cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3.12). 5) Dacă intră în discuție chestiuni legale, să caute care sunt drepturile lui din lege (vezi Faptele Apostolilor 16.37-38, 21.39).
Chiar în mijlocul unui conflict între convingerile dumnezeiești și toleranța seculară, creștinii trebuie să demonstreze dragostea și neprihănirea lui Cristos, dând exemplu de cum pot coexista adevărul și iubirea. În orice situație, trebuie să arătăm „faptele făcute cu blândețea înțelepciunii” (Iacov 3.13). Conduita noastră trebuie să fie de așa manieră încât „cei ce bârfesc purtarea [noastră] bună în Cristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care [ne] vorbesc de rău” (1 Petru 3.16).
English
Ce trebuie să facă un creștin când convingerile lezează o societate tolerantă?
